Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim.

Sâmbăta pe care o trăim dinaintea Floriilor este închinată Învierii lui Lazăr.

Încheind cele patruzeci de zile de post și rugăciune, ne pregătim de Săptămâna Pătimirilor.

Nervozitatea, agresivitatea, ura… sunt realități ale societății, care pot fi depășite cu ajutorul lui Dumnezeu.

Viața este comunicare!

Tot mai mult dispare interesul pentru viață, deci să ne ”resetăm”, pentru a redobândi ”pofta” de viață.

Suntem în aleasă zi de sărbătoare, când Mariei i se vestește că va fi Născătoare de Dumnezeu.

Duminica a V-a din post e închinată Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca.

O grijă aparte în perioada postului este pentru cei adormiți, fiind rânduită ziua de sâmbătă.

Viața este muncă și rugăciune.

Doamne, iartă-i, că mulți din preajma noastră nu știu ce fac.

Să ghidăm tinerele vlăstare spre Hristos, căci au nevoie de o creștere duhovnicească. Să-i deprindem cu Sf. Liturghie, un adevărat educator al vieții.

Omul este dat pentru a comunica cu semenii și cu Dumnezeu. Postul ne readuce la această stare firească de a interacționa frumos cu cei din jur și de a petrece în rugăciune, deci de a vorbi cu divinitatea.

Continuând calea postului, ne gândim la felul cum suntem și ne comportăm în viața noastră de zi cu zi.

Am poposit în cea de-a patra duminică din post, a Sfântului Ioan Scărarul.

O componentă importantă a postului este rugăciunea. În această perioadă reomandăm parcurgerea Psaltirii, care este un adevărat balsam duhovnicesc.

Să observăm oamenii valoroși din preajmă, care ne pot sprijini și da adevărate lecții de viață.

Ne gândim la sfânta simplitate, care ne duce la smerenie și, respectiv, la sfințenie.

Postul este trăit aparte de către lumea de la țară, însă satele devin tot mai sărace, majoritatea oamenilor fiind plecați peste hotare. Ne rugăm să revenim la timpurile când lumea era adunată pe la casele lor, petrecând în pace și în bucurie lăuntrică.

Viața este cât dăruiești! Postul, de rând cu înfrânarea și rugăciunea, include și fapte bune.