In memoriam Gheorghe Palade, 1950-2016 / editori: Valentin Arapu, Anatol Petrencu, Corneliu Ciucanu. – Chișinău : Bons Offices, 2018. – 616 p.: fot. – ISBN 978-9975-87-372-7.

 

Universul credinţei al istoricului Gheorghe Palade

După trecerea la cele veşnice a istoricului Gheorghe Palade (1950-2016) se încearcă prezentarea profilului acestuia ca om, prieten, profesor, cercetător, patriot… Credem că mai puţin a fost abordată latura spirituală a personalităţii regretatului istoric. Vom încerca în cele ce urmează să prezentăm universul credinţei al acestui profund cercetător.

Vine dintr-o viţă de gospodari şi de buni creştini din satul Puhoi, raionul Ialoveni, fiind al doilea copil din cei şase. Credinţa i-a fost sădită de mama Alexandra, care era evlavioasă și pe toate le începea cu rugăciune, mulţumindu-i neîncetat Bunului Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra familiei şi a întregului neam. Fiindu-le casa părintească amplasată nu departe de biserică, aceasta le-a devenit tuturor ai casei cel mai de preţ locaş, mai scump ca orice. Toţi urmaşii Palade sunt oameni buni, cu frică de Dumnezeu. Deşi unii dintre ei au fost ridicaţi în Siberia, şi-au păstrat credinţa, demnitatea şi au luptat pentru adevăr.

Mama regretatului Gh. Palade a bătătorit drumul spre mai multe biserici, căci, fiind închisă cea din sat, îşi ducea odraslele, inclusiv şi pe Gheorghe, la bisericile din vecinătate, împărtăşindu-i cu cele sfinte.

Acum trei decenii, când s-a redeschis biserica din sat, a fost o adevărată sărbătoare de suflet, familia Palade fiind trecută în dipticele bisericii în calitate de ctitor pentru susţinerea lucrărilor de renovare şi împodobire a sfântului locaş. La un loc de cinste este înscris numele istoricului Gh. Palade, care a rămas în inima slujitorilor și credincioşilor din sat ca un om cu scaun la cap, cu verticalitate și cu multă dragoste pentru Dumnezeu.

De aici vine dragostea istoricului Gh. Palade pentru trecutul glorios al neamului nostru, pentru limbă, credinţă şi tot ce a reprezentat cultura românească.

Tot de aici este dezvoltată şi tema centrală în preocupările cercetătorului Gh. Paladi – Viaţa spirituală în Basarabia interbelică. Prin această abordare voia să prezinte frumuseţea ţinutului românesc dintre Prut şi Nistru, oamenii şi instituţiile ce au activat, relevându-ne moştenirea şi tezaurul spiritual.

Biblia i-a fost cartea de căpătâi. Chiar şi în perioada de restrişte literatura religioasă era o prezenţă în casa profesorului Palade. Obişnuia să colecţioneze albume, icoane pictate, pe care ulterior le dăruia celor dragi. Cea mai de preţ îi era iconiţa cu chipul Sfântului Gheorghe, ocrotitorul său ceresc. Odată, când s-a întâmplat să-i dăruiesc o icoană cu chipul marelui mucenic, mi-a vorbit, însufleţit, foarte mult și profund despre sfântul pe care 1-a cinstit din tot sufletul.

Pentru a se documenta în legătură cu perioada interbelică, lucra în arhivă, iar pentru a-şi unge sufletul şi a se inspira lăuntric, se deplasa, în concediu, pe la mănăstiri și alte locuri sfinte din România. Copiii săi îşi amintesc de vacanţele de neuitat petrecute într-o rugăciune în mers. Astfel, se deplasa cu întreaga familie ca un pelerin, apoi în calitate de cercetător depăna file de istorie a creştinismului din acest spaţiu.

Poate de aici vine şi felul lui de a fi: blând, răbdător, plin de dăruire.

Cineva spunea că uneori profesorul Gh.Palade era în postura unui slujitor, astfel încât îi primea acasă pe toţi care aveau vreo problemă, le asculta durerea, îi liniştea și-i încuraja.

A intra și a comunica cu el era o adevărată sărbătoare, discuţiile se transformau în nişte confesiuni. Cu unii discuta la telefon ore întregi, iar cel mai bun prieten îi devenise nepoţelul Luca, care a îndrăgit istoria, iar acum suferă nespus de mult că nu mai are cui povesti episoade din trecutul glorios al atâtor popoare.

Avea darul să prezinte istoria scurt, clar și cuprinzător, aşa cum se cuvine copiilor. De aici şi semnarea unor manuale de istorie. Apoi a făcut studii legate de învăţământ, în general, şi de cel teologic, în special.

Am parcurs mai multe studii istorico-teologice semnate de autorul Gh. Palade.

Credem că cea mai valoroasă contribuţie este adunată în volumul „Integrarea Basarabiei în viaţa spirituală românească (1918-1940)”, în care prezintă identitatea naţională în acest spaţiu, intelectualii și instituţiile care au generat atâta viaţă duhovnicească. Un compartiment aparte este rezervat osmozei Şcoală-Biserică, referindu-se la învăţământ, în general, şi în special la prima instituţie de învăţământ superior din Basarabia – Facultatea de Teologie din Chişinău.

Cercetătorul a scos din anonimat notorietăţi ale vieţii spirituale din perioada interbelică: Mitropolitul Gurie Grosu, Alexandru Boldur, Mihail Berezovschi, Nichifor Crainic, Constantin Tomescu ș.a.

Zeci de studii sunt consacrate vieţii spirituale din Basarabia, fără de care nu putem înţelege sau cuprinde perioada interbelică.

Un mare aport la elucidarea trecutului Bisericii din acest teritoriu este şi coordonarea lucrării de doctorat a discipolei sale Silvia Scutaru, care în anul 2010 a susţinut teza: „Biserica Ortodoxă din Basarabia între 1882-1918”.

De rând cu toate contribuţiile sale ştiinţifice cu caracter bisericesc, Gh. Palade mi s-a întipărit ca omul cumpătării și al răbdării.

Putem afirma cu certitudine că Gheorghe Palade s-a identificat cu tipul intelectualului din perioada interbelică, de care s-a ocupat în cercetările sale, trăind cu gândul la un neam unit şi plinitor al voii lui Dumnezeu.

Pr. Octavian Moșin, conf.univ. dr.

Sursa: Moșin, Octavian. Universul credinţei al istoricului Gheorghe Palade. În: In memoriam Gheorghe Palade, 1950-2016. Chișinău, 2018, pp. 103-104.