În biserică, dacă vii ca la teatru, atunci te plictisești repede, dacă vii pentru relaxare, vezi că e destul de obositor, dacă vii pentru rezolvarea miraculoasă a tuturor problemelor, începi a descoperi altele, mult mai grave. Dacă vrei să ți se înmulțească dragostea, descoperi că nici nu o ai, dacă vii după sănătate trupească, descoperi că ești bolnav mai mult sufletește, sugerează protoiereul Octavian Moșin, preot și paroh al Bisericii „Întâmpinarea Domnului” din cadrul Universității de Stat.

Pr. Octavian Moșin: „Dacă nu ai credinţă, nădejde şi dragoste, nu poţi avea nici bunătate, nici blândeţe, nici prietenie, nici cumpătare şi nici înţelepciune, în ultimă instanţă. A fi creştin nu este atât de simplu. Şi a crede în Dumnezeu este o povară bună, dar şi grea. Și nu fiecare este gata de a alege acest mod de viaţă cu şi pentru Dumnezeu.”

Europa Liberă: Şi atunci mulţi încearcă să-şi aducă scuzele proprii, nu mai merge atât de des la biserică, pentru că preotul nu ar fi un model pentru el, nu mai trece atât de des pragul locaşului sfânt, pentru că sunt taxe mari şi buzunarul nu-i permite să aducă jertfă atât cât i s-ar cere, aşa cum spun unii dintre enoriaşi. Ar fi aceste scuze de luat în calcul?

Europa Liberă: Chiar de la unii enoriaşi am aflat că ei ar dori mai mult să vadă slujitorii bisericilor ajutându-i pe cei nevoiaşi, această legătură ar întări şi mai mult credinţa că cei care slujesc bunului Dumnezeu se gândesc la cei năpăstuiţi de soartă – bătrâni, copii, persoane cu dizabilităţi. Sunt foarte multe categorii de oameni care au nevoie de ajutor, nu neapărat să stea cu mâna întinsă.

Pr. Octavian Moșin: „Aşa este. Avem o uşoară împrospătare duhovnicească la acest capitol, pentru că vin tineri slujitori care au acest set de valori şi principii, au această strategie, mă rog, în societate mai sunt stereotipuri pe care trebuie să le depăşim. În acelaşi timp, avem deja preoţi energici, care se implică pe toate căile, dar şi direcţia mitropolitană în ultimii ani şi-a înviorat activitatea, încât deja avem slujitori în rândul deţinuţilor, în unităţi militare, în spitale, în instituţii de învăţământ. Aşa că este această deschidere. Am terminat, practic, perioada când construim şi reconstruim în masă. Și ne apucăm de suflete. Acum zece ani s-a construit o foarte frumoasă catedrală în oraşul Drochia, sunt de acolo. Și când s-a sfinţit catedrala, chiar l-am felicitat pe părinte, îi zic: „Părinte, gata, bucură-te, pentru că ai ridicat biserica, e pictată, e bine amenajată”. El zice: „Cred că nu am făcut nici 10%, pentru că acum urmează greul – să o umplu cu suflete”. Cea mai grea este lucrarea cu oamenii, cu sufletele oamenilor.”

Europa Liberă: Unii politicieni, unii intelectuali încearcă să ajute biserica, pentru că mulţi dintre ei ajung să fie ctitori de mănăstiri, de biserici. Dar sunt păreri care spun că politicienii şi intelectualii ar prefera, mai degrabă, să susţină biserica sub presiunea tradiţiei şi a majorităţii, chiar poate din frică. Să fie aşa?

Octavian Moșin: „A face ceva pentru biserică înseamnă a face ceva din dragoste pentru Dumnezeu. Deci, gândul nostru este ca să fim noi o jertfă bine plăcută Domnului, iar omul ajută cu ceea ce poate. Şi atunci nu înseamnă că, dacă cineva are posibilităţi financiare, el este mare ctitor şi binefăcător şi altul nu.”

Europa Liberă: Lui i se iartă păcatele?

Pr. Octavian Moșin: „Păcatele se iartă doar prin lacrimi de pocăinţă. Cu aceasta se asociază la noi biserica – am mers şi am aprins o lumânare. Or, lumânarea nu se roagă pentru tine şi pentru ea, ci noi ar trebui să fim nişte lumânări. Şi atunci cultul nu este nimic altceva decât o manifestare a ceea ce credem, adică învăţătura sau dogma bisericii şi ceea ce e în sufletul nostru, morala noastră. Orice religie trebuie să aibă aceste trei componente: dogmă, morală şi cult. Dar un cult sănătos izvorât din ceva sincer şi curat, din ceea ce omul crede şi trăieşte, şi în care se încrede. E foarte greu să renunţi la ceea cu ce te-ai deprins, cu ceea ce nu te ajută să creşti, dar să fii într-un regres. Omul de astăzi este învăţat să se descurce în viaţa aceasta doar pe orizontală şi atunci credinţa şi biserica dintotdeauna a dat verticalitate vieţii. A omorî omul vechi din tine înseamnă a nu fi stăpânit de cele rele. Şi atunci postul se defineşte cam astfel, cum o spune şi Teodor Studitul, postul este renunţarea la orice lucru rău. Nu înseamnă că până la post toate sunt îngăduite şi în post toate sunt interzise. Viaţa ar trebui să fie un post continuu, iar postul cu adevărat ne ajută să ne deşertăm trupeşte, să ne purificăm trupeşte, pentru ca să ne umplem duhovniceşte. Şi atunci, dacă omului ceva îi iei, trebuie să-i dai altceva în schimb, pentru că devine şi mai rău decât a fost până la post. Aşa că am vrea la înviere să fim primeniţi, să fim luminaţi şi cumva mai buni.”

Europa Liberă: Părerea dumneavoastră, credeţi că a pătruns biserica în politică sau politicul în biserică?

Pr. Octavian Moșin: „Biserica este folosită de către politic.”

Europa Liberă: De ce se lasă folosită?

Europa Liberă: Moldovenii sunt săraci cu duhul? 

Octavian Moșin: „Este un principiu, cu cât omul adesea se îmbogăţeşte material, este într-un mare pericol să sărăcească duhovniceşte.”

Europa Liberă: Şi ce înseamnă această sărăcie duhovnicească?

Octavian Moșin: „Dar dacă căutăm la expresia din cele nouă fericiri, „Fericiţi cei săraci cu duhul”, e în alt sens. Nu e vorba de fericiţi cei proşti, pentru că Dumnezeu nu ne vrea proşti, ci fericiţi cei smeriţi. Şi atunci smerenia este mama tuturor virtuţilor şi care adesea lipseşte în special moldoveanului.”

sursa europalibera.org