Mulţi cred că viaţa creştină este la fel ca și alte feluri de a trăi; nu este așa. Ea începe prin pocăință şi continuă prin lupta cu patimile, și se încheie prin răstignirea împreună cu Hristos a omului lăuntric curățit de patimi și prin cufundarea în Dumnezeu. “Ați murit – spune Apostolul – și viața voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu” (Col. 3, 3). Aici, totul se săvârșește înlăuntru, este nevazut pentru ochii oamenilor, fiind cunoscut doar conștiinței și lui Dumneeu.

Cugetând la aceasta, bucurați-vă, cei care astăzi doriți să vă purtați crucea!
Mulți astăzi spun: “Oare, nu avem voie nici măcar să ne distrăm sau să ne permitem vreo plăcere?”. La unii ca aceștia le putem răspunde: Faceţi mai întâi lucrarea lui Dumnezeu care să vă ajute la mântuirea personală. Unii astăzi nu fac altceva decât să meargă: azi la discotecă, mâine la bal, poimâine la cinema, apoi și alte distracții mondene, trecând de la unele plăceri la altele. Iar la ce este mai important, la cum să ajungă ceea ce trebuie să fie cu adevărat fiecare creștin, nici măcar nu se gândesc.

Ce fel de roade să aștepți de la o astfel de viață? Nu putem să fim așa de naivi, încât să credem că raportarea noastră lăuntrică la Dumnezeu, prin Hristos, va crește de la sine, indiferent de aceste neorânduieli din afară?! Cum sa crească? Arde oare lumânarea în bătaia vântului? Se îmbunătățeșe, oare, viața de la otravă? Nu.

Daca vrei să-ți fie bine, lasă mângâierile și pornește pe drumul crucii și al pocăinței, mistuiește-te în focul răstignirii de sine, călește-te în lacrimile frângerii inimii și vei deveni aur sau argint sau piatră prețioasa și, la timpul potrivit, vei fi luat de Stăpânul ceresc pentru înfrumusețarea prea-luminoaselor și prealiniștitelor Sale lăcașuri !

“Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât în crucea Domnului nostru Iisus Hristos” – spune Sfântul Apostol Pavel (Gal. 6, 14). Cum a ajuns acest Sfânt Apostol la o astfel de stare, că nu voia să se laude cu nimic, decât cu crucea lui Hristos? Crucea înseamnă tot felul de suferințe, strâmtorări, umilințe; cum să te lauzi cu ea? Dar iată că Apostolul Pavel se laudă cu ea. Împreună cu el se lăudau, desigur, și ceilalți apostoli, și, urmându-le lor, și toți ceilalți purtători ai crucii.

De ce oare? Căci au înteles bărbații cei înțelepțiți de Dumnezeu adânca semnificație a crucii, au prețuit-o profund și se lăudau că s-au învrednicit să o poarte. Ei vedeau în cruce, în loc de strâmtorare, deschidere, în loc de amăraciune, dulceață, în loc de umilire, înălțare, în loc de necinste, slavă; și se lăudau cu ea, așa cum se laudă alții cu vreo podoabă minunată sau cu vreo distincție.

Dea Domnul și nouă o asemenea înțelegere și o astfel de stare, încât să pricepem și să simțim puterea crucii și să ne lăudăm cu ea!

Prot. Octavian MOȘIN