Mergând spre Înviere: ziua a VII-a
Suntem în cea mai tristă zi din anul bisericesc.
E Vinerea Mare și toată suflarea dreptmăritoare plânge pentru marea crimă pe care a săvârșit-o omenirea – a fost pus pe Cruce însuși Dumnezeu. Este ziua în care Iisus, după ce a fost lovit cu biciul, umilit, scuipat, a fost răstignit între doi tâlhari. Este ziua în care Hristos a murit pentru mântuirea lumii.
„Murind Tu de voie,
În mormânt ai fost pus;
Şi pe mine ce-am fost mort,
Iisuse-al meu,
De amara mea greşeală m-ai scăpat.”
spune un vers din Prohodul Domnului, care se cântă astăzi în biserici.
Să medităm azi, poate mai mult decât în alte zile ale postului, întrebându-ne dacă facem măcar ceva pentru a merita jertfa și suferința la care a fost supus Mântuitorul, neprihănit fiind, pentru a ne da șansa de salvare.
„Din buze mulţi Îl urmează pe Domnul, dar când să treacă prin moartea de pe cruce – desăvârşita lepădare de sine – mulţi se dau înapoi.”, conchide părintele Arsenie Boca.
Să-L purtăm pe Iisus și pe buze, și în fapte, și în gândire, lepădându-ne de păcate.
Preot Octavian Moșin
Înscris în
Resurse
Lasă un răspuns