Nu există nimic mai sublim decât clipele Învierii Domnului. Se așterne o pace cu totul specială. Chipuri luminoase. Ochi sclipitori. Îmbrățișări frățești.

Toate în jur tresaltă la salutul: „Hristos a Înviat!”.

În asemenea momente am vrea să se oprească timpul în loc. Să dăinuie în veci această atmosferă feerică.

Nicio altă sărbătoare nu poate aduce acest duh al păcii, al bucuriei și al împlinirii. Învierea Domnului este esența credinței noastre. Iată ce spune în acest sens preotul Alexie Uminski: „Toate sărbătorile bisericeşti ar fi lipsite de sens dacă n-ar exista Sf. Paşti. Dacă Hristos n-ar fi înviat, celelalte evenimente evanghelice ar putea fi privite doar în context istoric şi alt preţ, decât moral şi cultural, n-ar fi avut. Noi spunem că fiecare sărbătoare creştinească aparţine veşniciei, deoarece duhovniceşte o umple Paştile. Veşnicia e prezentă în vremea noastră şi noi devenim coparticipanţi reali la această sărbătoare.”

Un proverb spune: „Cel care și-a pierdut cinstea este mort pentru lume”. Știu că mulți dintre cei care citesc aceste rânduri sunt de acord cu acest adevăr. Și atunci cum este în fața Domnului cel care a uitat de El, care nu mai împlinește poruncile, care nu mai iubește? Este mort, chiar dacă mai respiră.

Dar Iisus vrea (re)învierea noastră. Și ne învață cum să ajungem la ea. Cine a participat, măcar o dată, chiar dacă din întâmplare, la slujba de Înviere, a observat cu siguranță că altfel curge sângele în venele celor prezenți la rugăciune.

Pregătirea cu râvnă către sărbătoarea sărbătorilor, cu Domnul și pentru El, îi face mai plini de viață. Aș zice chiar că viața duhovnicească e un indice veridic dacă suntem cu adevărat vii. Iar cei vii întru Iisus emană Lumină.

Sf. Iustin Popovici chiar afirmă că „Omul se naște cu adevărat, nu atunci când îl naște mama sa, ci atunci când se naște întru Hristos Iisus pentru viața nemuritoare. Învierea lui Hristos este mama noastră, a tuturor”

Fericiți cei care, zicând la Paști „Hristos a Înviat!”, pot adăuga cu bucurie în gând: „Și eu am înviat cu El!”

Preot Octavian Moșin