Atât de frumoasă este împletirea zilei de marți din Săptămâna Sfintelor Pătimiri cu praznicul Bunei Vestiri.

Deși unii s-au întristat că nu au putut gusta din pește, bucuria acestei zile nu ar trebui redusă la cele trupești, la bucuria pântecului.

Sărbătoarea trăită în Biserică este mai mult decât atât. Este un prilej de a ne aduna lăuntric, de a simți ceea ce trăim împreună – cu durerile, frământările, dezamăgirile și neîmplinirile noastre, dar și cu bucuriile pe care Dumnezeu ni le dăruiește.

Pe de o parte, mergem împreună cu Mântuitorul pe drumul Pătimirilor. Îl simțim dăruindu-Se pentru lume și înțelegem că nu suntem singuri în suferințele noastre. El ne întărește și ne arată că fiecare cruce, oricât de grea ar părea, este potrivită puterii noastre și chemată să fie purtată cu credință și răbdare.

Pe de altă parte, intrăm în taina Bunei Vestiri. Aici descoperim că Dumnezeu nu ne părăsește, ci vine în întâmpinarea noastră, dorind îndreptarea și mântuirea noastră. Înțelegem că fără El nu putem face nimic.

Prin Întrupare se pune început mântuirii noastre, iar prin Cruce și Înviere ni se descoperă că sfârșitul nu este moartea, ci începutul vieții celei veșnice, în comuniune cu Dumnezeu.

Să rămânem, așadar, în acest duh: unind nevoința cu pocăința și cu bucuria smerită că Dumnezeu este cu noi.

Pr. Octavian Moșin