Creștinul în fața provocărilor
Prea multă gâlceavă în jur. Lume agitată, înrăită, revoltată… Se vrea alt trai, stabilitate, siguranţă…! Unii au ajuns la limita nervilor și a sărăciei! Alţii sunt disperaţi, iar cei apţi de muncă sunt cu gândul să fugă peste hotare!
Mulţi s-au plictisit într-atât de clasa politică, încât au renunţat la buletinele de ştiri şi nu-i mai preocupă decât telenovelele. Toată ţărişoara e copleşită de filmul turcesc cu sultanul Suleiman şi haremul său… Majoritatea s-au rupt, s-au deconectat de realitate…
Timp de o săptămână am mers cu Iordanul, binecuvântând şi stropind cu agheasmă mare instituţii, case, trecători, și am descoperit multă lume atât de tristă şi nervoasă, încât şi apa sfinţită îi deranjează.
Câţi trăiesc fără valori, dar şi fără Dumnezeu!
Tocmai aceştia la orice bătaie de vânt cedează!
Doar omul credincios stă dârz în faţa provocărilor, are încredere în ajutorul Celui de Sus, aduce liniştea lăuntrică şi ia decizii corecte.
Urmărind realitatea vieţii, vedem că societatea, contaminată de tot felul de idei, este separată, plină de ură…
Fie ca aceste provocări şi crize, prin care trecem, să ne înţelepţească şi să ne unească. Or, numai duhul credinţei uneşte, numai într-o inimă creştină este dragoste faţă de toţi şi de toate. În El e Adevărul.
Să pornim schimbarea din lăuntrul nostru, să aducem pacea inimii şi să ne rugăm ca Domnul să-şi facă loc între noi. Să cerem mai multă lumină, căldură şi dragoste.
Mii de oameni ies în stradă şi protestează… Nu vreau să comentez, căci risc să greşesc. Fiecare decide cum să-şi exprime durerea, nemulţumirea… Altceva mă deranjează: pe cei care se revoltă nu i-am auzit să ceară ajutorul Domnului.
Dintotdeauna când le băteau la ușă problemele, când în jur era ură, ceartă, nelinişte, îi atacau dușmanii, creștinii se rugau să se facă dreptate, să fie pace între oameni…
Acestea să le cerem şi în zilele tulburi şi incerte pe care le trăim. Să-i lumineze Domnul pe cei de care depinde rezolvarea problemelor… Însă problema e în mulţi din noi. În indiferenţa, orgoliul, lăcomia… şi în celelalte patimi ale noastre.
Să ne ajute Dumnezeu în schimbarea noastră şi toate celelalte se vor schimba în jur, cel puţin altfel le vom privi!
Vreau să închei cu îndemnul ce-l făcea un mare duhovnic tuturor celor care veneau după sfat: „Rugaţi-vă şi totul va fi bine!”, numai rugaţi-vă cu adevărat!
Preot Octavian Moşin
Lasă un răspuns