Născut la 3 iunie 1977 în orașul Drochia, într-o familie de intelectuali. A studiat teologia şi filologia la Chişinău. Masterate în filozofie şi asistenţă socială. Obţine gradul de doctor în teologie la Universitatea din Sibiu, România. Conferenţiar universitar, preot-paroh la biserica USM, conduce o asociaţie studenţească creştin-ortodoxă şi construieşte o biserică deosebită în localitatea Dumbrava, Chişinău.

Calendar

2-8 mai Săptămâna Luminată

Ziua internaţională a libertăţii presei – 3 mai

Ziua Soarelui – 3 mai

Ziua europeană a persoanelor cu handicap – 4 mai

Ziua mondială de luptă împotriva astmului – 5 mai

Luni

Cea mai liniştită şi plină de căldură sufletească e a doua zi de Paşti.

Am ajuns la biserica USM, oficiind slujba exact ca în noaptea Învierii Domnului. O mână de oameni, toţi se odihnesc, se plimbă pe la rude…

După rugăciune am curăţat sfeşnicele şi am împărţit darurile de Paşti la câteva familii nevoiaşe. Mare bucurie le facem când le călcăm pragul. Cineva mi-a spus că pentru familia lor e sărbătoare când le intră cineva în casă.

A venit la biserică o doamnă greu încercată de boală, încât ultimii ani se luptă între viaţă şi moarte. A venit să-mi spună că analizele îi sunt bune şi că la slujba de Sf. Paşti s-a întâlnit cu Hristos.

Cât de frumos ar fi să ne întâlnim la fiecare slujbă cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie!

Tot în această zi o tânără din asociaţia noastră studenţească îşi serbează ziua de naştere şi tare e tristă, căci spovedindu-se la noi, a mers acasă în sat să se împărtăşească chiar de Înviere, însă preotul a mustrat-o că nu a făcut pravile… Adesea operăm cu canoane, dar ne scapă esenţa, dragostea!

Avem de crescut duhovniceşte atât noi, slujitorii, de rând cu enoriaşii. Or, uneori întâlneşti mireni mai înduhovniciţi ca noi şi asta ne smereşte şi ne dă curaj.

Spre seară, în biserică a fost adus pe noapte trupul neînsufleţit al unui distins profesor – Mihai Coşcodan, nume de referinţă în geografie, dar şi om politic la început de democraţie.

Ne-am rugat o bucată de noapte şi l-am lăsat în linişte, înconjurat de chipurile atâtor sfinţi care petrec mereu în rugăciune.

Tot astăzi mi-am petrecut soţia cu copiii la ţară. Obişnuim măcar ei să plece de sărbători atâta timp cât părinţii sunt în viaţă, ne aşteaptă şi ne duc dorul.

Marţi

Ziua a început cu prohodul oficiat împreună cu toţi slujitorii bisericii. La înmormântarea profesorului Mihai Coşcodan au fost peste 300 de persoane.

Când ai mort, ziua e consacrată ceremonialului. După prohodire a urmat mitingul, apoi a fost petrecut la Cimitirul central din str. Armenească, unde trupul a fost dat pământului.

Ne-a impresionat soţia răposatului – Victoria – care vorbea atât de sincer şi de frumos despre regretatul ei soţ, care a fost un model de bărbat.

În după amiaza zilei ne-am porăit prin biserică. Am schimbat mocheta, pe care am aşteptat-o mai bine de doi ani, adunând de la lume bănuţ cu bănuţ. În Săptămâna Luminată s-a primenit şi biserica noastră.

Seara am ajuns la binecuvântarea casei unor tineri, care se confruntă cu atâtea probleme şi greutăţi în urma unei vieţi dezordonate. M-am convins încă o dată cât de bine e să trăieşti cu Domnul, e mai simplu, mai sigur, cu folos şi cu rod!

Miercuri

În sfârşit un pic de odihnă. Mi-am permis acest lux după câteva săptămâni destul de solicitante.

La oraş suntem nevoiţi să ne încadrăm şi în alte activităţi decât cele sacerdotale. Altfel nu exişti din modestul salariu ca slujitor.

De când am luat la biserică preoţi care activează de luni până vineri în calitate de profesori, programatori, traducători, brutari… s-au liniştit toate şi nimeni nu se plânge că nu ajung banii. În zilele de sâmbătă şi duminică, precum şi la marile sărbători, ne rugăm şi aşa existăm împlinind misiunea de slujitori. Viaţa e muncă şi rugăciune!

La amiază am botezat un copilaş şi am planificat editarea primului număr al revistei mitropolitane „Altarul Credinţei”.

Spre seară m-a invitat o familie din Dumbrava, binecuvântându-le casa şi discutând mai multe din viaţa de zi cu zi raportată la credinţă.

Joi

Am petrecut toată ziua în aranjamente. Am spălat candele, semisfeşnicul, crucile… Un fel de clacă la biserică.

De mare ajutor ne sunt tinerii, care au o râvnă aparte, mult mai mare ca alte vârste. Cât de frumos ar fi să rămânem tineri de diferite vârste!

Seara am săvârşit privegherea dinaintea praznicului Sf. Gheorghe.

Vineri

De sărbătoare ne-am rugat către Sfântul Gheorghe, care e un mare mucenic şi mijlocitor pentru cei care îl au în sfintele rugăciuni.

Când e sărbătoare, angajaţii universităţii se rup măcar pentru câteva clipe pentru a se regăsi în liniştea rugăciunii.

Mare ne-a fost bucuria că au venit să ia împărtăşania cei care şi-au serbat onomastica.

De acest sfânt sunt legate mai multe persoane dragi, care ne înconjoară şi susţin biserica.

După slujbă am botezat un Alexandru, care îşi aştepta îngerul păzitor de vreo 3 anişori, căci părinţii fiind departe de casă nu mai reuşeau să-şi strângă rudenia spirituală.

Spre seară au adus la biserică un nou-adormit. Ne-a zguduit trecerea la Domnul a istoricului Gheorghe Paladi.

Alături de el am stat până târziu, rugându-ne de odihna lui în veci şi amintindu-ne de viaţa şi de contribuţia acestui brav cercetător.

Cam aşa au încheiat zilele lucrătoare, căci celelalte sunt de rugăciune.

Aşa e viaţa preotului, între botezuri, cununii şi înmormântări. Între bucurii şi necazuri. Nădăjduim să le fim de ajutor celor din jur şi să nu smintim pe nimeni prin viaţa noastră păcătoasă.