Ascundem pentru a părea buni în ochii celor din jur. Nu toți sunt gata să spună chiar la spovedanie tot ce au făcut, invocând motivul că preotul se va dezamăgi, își va schimba părerea despre ei, altora pur și simplu le este rușine…

Le explic că poate unii din jur îi vor condamna, desconsidera… însă prin mărturisire au șansa a se reabilita în fața Domnului. Cred că asta contează cel mai mult, cum te simți în fața Lui.

De asta e mare nevoie să ne spovedim din tot sufletul și cu mare angajament de a nu mai reveni la greșelile săvârșite. Asta e condiția unei mărturisiri adevărate. Preotul rămâne în postura unui martor, ascultând, apoi dezlegând cele spuse.

Orice preot se bucură când cineva spovedește chiar cele mai grele păcate și devine mai aproape de cel care are nevoie de rugăciune, de susținere și de încurajare, pentru a stărui într-o viață mai curată.

Că ne este rușine să spovedim totul undeva e bine, că ne mustră conștiința. Însă mai bine ne-ar mustra înainte de a săvârși păcatele.

”Spovedania trebuie făcută fără să te ruşinezi a spune păcatul aşa cum l-ai facut, adică arătând toată gravitatea lui. Să spui toate năravurile tale şi să nu arunci vina pe unul sau pe altul, ci să te osândeşti pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu şi a preotului şi să-i arăţi toate rănile păcatului zicând: ”din lenevirea mea şi din nesimţirea mea am mâniat pe Dumnezeu şi mi-am rănit sufletul şi trupul şi mă aflu acum osândit şi condamnat la temniţele iadului şi la muncile cele veşnice”… Păcatul te tulbură. Când păcatul există în lume, nu ai libertate. Păcatul te încătușează, te prinde. Când ești liber, ești curat. Simți că ești liber, ești curat. Păcătoșii sunt legați. De aceea în Biserică este Taina dezlegării de păcate, Spovedania. Omul nu poate fi legat de nimic altceva decât de păcat.” (Părintele Sofian Boghiu)

Să ne eliberăm de toate păcatele!

Preot Octavian Moşin