Astăzi curtea Mănăstirii Cușelăuca a devenit neîncăpătoare pentru cei peste patru mii de pelerini veniți să o cinstească la locul nevoinței sale pământești.

Încă nu am avut ocazia, în această țărișoară, să asist la o astfel de adunare de credincioși. E toiul verii, zi de lucru, căldură insuportabilă… și totuși mulțime de lume la o modestă mănăstire. Astfel, îți dai seama că te cheamă, te mângîie și te binecuvântează Dumnezeu prin această nevoitoare, care deja e trecută în rândul sfinților autohtoni.

Spre regret, a fost prima mea vizită la Cușelăuca. De multă vreme tot spuneam că trebuie să ajung, dar… Această primă călătorie a fost cu multe ispite. A trebuit să stau în drum cu mașina defectată… să aștept pe cineva care a întârziat… Însă bucuria ajungerii, atingerii de sfintele moaște și comunicarea cu atâta lume venită să o cinstească, mi-a adus o mireasmă duhovniceasdcă cu totul aparte.

Toată lumea se bucura de prezența harului divin, revărsat în cadrul sfintelor rugăciuni înălțate de către ierarhii și slujitorii prezenți. Am numărat peste 100 de slujitori, veniți cu familia și numeroși credincioși.

Toți erau senini, liniștiți, ceea ce mai rar întâlnești la moldoveni.

Tot trăgeam cu urechea și ascultam ce mărturiseau cei din jur despre Fericita Agafia.

Mitropolitul Vladimir povestea: ”Era anul 1975. Am mers cu părinții și câteva rude în pelerinaj la Mănăstirea Japca. Revenind spre casă am întâlnit un drumeț, care ne-a sfătuit să călcăm pe locul fostei mănăstiri Cușelăuca, unde mai erau câteva măicuțe care s-au retras pe la casele lor, amplasate în jurul mănăstirii. Am simțit că cineva parcă ne-a chemat să ne închinăm și să ne rugăm pe acest loc. Sunt sigur că a fost Dumnezeu prin mijlocirea Fericitei Agafia”.

Arhimandritul Filaret, starețul Mănăstirii Căpriana: ”Acum două decenii eram slujitor începător. Fiind la ascultare și pe aceste locuri, m-am pomenit într-o seară să mă culc fără pravilă, lăsând-o pentru a doua zi dimineața. Pe la miez de noapte m-a trezit un glas de femeie, iar în vis pe o foaie era scris: ”În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh… Cine se va ruga în locul tău?!”. Atunci am înțeles că e vorba de Fericita. M-am sculat, am săvârșit rugăciunile cuvenite dinaintea slujbei și am adormit liniștit”.

O creștină din Chișinău spunea: ”Nu înceta să te rogi lui Dumnezeu. Acesta a fost îndemnul de la o femeie evlavioase ivită în vis. Eram în culmea disperării, în urma unei boli incurabile. Peste câteva săptămâni am aflat că s-a produs minunea, eram perfect sănătoasă. Drept mulțumire am mers la nouă mănăstiri. La Cușelăuca am recunoscut-o pe femeia din vis, era chipul Fericitei Agafia.”

Șirul povestirilor ar putea continua. Important este că credincioșii primesc ajutor de la Domnul prin sfinții noștri, pe care i-am avut și cred că mai sunt printre noi.

Fericită Agafia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, mult păcătoșii!