Prima sărbătoare împărătească din Noul An bisericesc este închinată Nașterii Maicii Domnului (8/21 septembrie).

Pentru cei care se întreabă de ce în cultul ortodox Născătoarea de Dumnezeu este preavenerată amintim că dacă nu ar fi fost o Fecioară Maria pentru actul întrupării Domnului, nu ar fi fost această legătură cu Dumnezeu.

Maica Domnului rămâne a fi un vas ales al lui Dumnezeu în procesul mântuirii omenirii. Ea devine o mijlocitoare între Dumnezeu și umanitate, devine o icoană a Bisericii și ajutătoare la salvarea sufletelor credincioșilor.

De ce totuși ea este mai presus decât ceilalți sfinți, mai presus chiar și de îngeri. Un răspuns frumos ne oferă Sf. Teovan Zăvorâtul: „Pentru că nici îngerii cu arhanghelii, nici heruvimii şi nici serafimii nu au luat parte în chip atât de apropiat şi esenţial la orânduirea mântuirii noastre aşa cum a făcut ea. A trebuit ca Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu să-Şi însuşească în Persoana Sa firea omenească; fară acest lucru nu putea fi orânduită mântuirea noastră… Firea aceasta a fost luată din Pururea Fecioara prin aflarea Sfântului Duh şi umbrirea puterii Celui Preaînalt. Îngerii şi arhanghelii au slujit dinafară la întrupare, fără să intre înlăuntrul esenţei lucrării întrupării de vreme ce Maica Domnului chiar în esenţa ei a intrat. Pentru aceasta este cinstită mai presus decât toate făpturile… în virtutea aceleiaşi participări esenţiale la întrupare, şi ocrotirea Ei faţă de noi este mai puternică decât a tuturor”.

Ea devine Maica noastră după duh și este aproape de noi după fire.

O mai cinstim și ca pe „Maică a Vieții”, căci ea L-a născut pe Cel Care este Viața cea adevărată și izvorul vieții (Ioan 1, 4). Maica Domnului este modelul suprem al viețuirii noastre în Hristos.

Pe Maica lui Dumnezeu, lăudând-o, strigăm şi zicem: „Izbăvește-ne pe noi, cei ce te mărturisim pe tine, de Dumnezeu născătoare, de toată primejdia şi izbăveşte de nevoi sufletele noastre”. Cu toate acestea Maica Domnului nu Îi ia locul Fiului ca principal mijlocitor între oameni şi Dumnezeu. Ea stă imediat după Sf. Treime și rămâne a fi preavenerată în raport cu toate ființele omenești ce s-au nevoit întru cele sfinte și dumnezeiești.

Maica Domnului devine chipul cu totul desăvârșit al deplinei smerenii, al ascultării față de porunca și planul dumnezeiesc.

„Ea [Maica Domnului] este şi cauză a celor dinaintea ei, şi patroană a celor de după ea, şiprocurătoare a celor veşnice. Ea este tema profeţilor, obârşia apostolilor, temelia martirilor, postamentul dascălilor. Ea este slava celor de pe pământ, desfătarea celor din cer, podoaba întregi creaţii. Ea este început, izvor şi rădăcină a bunătăţilor negrăite. Ea este pisc şi desăvârşire a tot ce-i sfânt”, descifrează Sf. Grigore Palama.

Iată de ce nu există Ortodoxie fără Maica Domnului!

Pr. Octavian MOȘIN