Suntem în toiul sărbătorilor de iarnă. Am trăit Nașterea Domnului și suntem în așteptarea Bobotezei. Răsună colindul și urătura prin care ni se vestește că Hristos urmează să se nască în fiece inimă. Numai atunci când Dumnezeu își face loc în noi suntem capabili să renunțăm la ale noastre de dragul Lui și al aproapelui. Ne transformăm astfel în mădulare slujitoare.

Doar în Biserică putem învăța să iubim; numai aici ne vindecăm de păcate și patimi. Biserica este școala iubirii.

Acum câteva săptămâni, la lansarea cărții „Prețul iubirii” semnată de părintele Savatie Baștovoi, mă întrebam dacă măcar cineva dintre cei prezenți va lua aminte la cele scrise cu atâta înțelepciune și câți dintre noi râvnesc această dragoste jertfitoare…

Tocmai în acea clipă o tânără din sală m-a întrebat printr-un mesaj dacă ar putea să cumpere 2-3 exemplare ale cărții. I-am răspuns că, din păcate, sunt cam 20 de cărți, nici câte una pentru toți doritorii, dar i-am promis că îi voi pune de-o parte un exemplar, urmând să-i fac rost mai târziu de câteva.

După lansare am văzut-o nespus de fericită. Stătea lângă părintele Savatie care îi scria un autograf, dar nu pentru ea, ci pentru o colegă de facultate, care, mi-a zis tânăra, s-ar bucura enorm de mult, pentru că e cu credință și citește tot ce scrie părintele. „M-am gândit să-i fac o bucurie, căci dânsa, fiind cu copiii acasă, nu a reușit să ajungă la lansare”.

Acesta e prețul iubirii: să poți dărui altuia, lipsindu-te de ceea ce ai vrea să ai mai întâi tu. Or, cu adevărat e mai ferice a da, decât a primi în dar.

Ajungi la dragoste adevărată doar când poți împărți ceea ce ai, când te poți dărui.

Cum s-o facem? Cum să depășim egoismul din noi? Asta m-a întrebat o altă tânără venită la spovedanie. Am întrebat-o și eu: de la ce nu te poți abține? Mi-a răspuns că nu se poate lipsi de dulce.

Atunci i-am recomandat ca atunci când vrea să guste ceva dulce, să-și cumpere produse din plin și să le împartă cu cei din jur fără a gusta și, în timp, va simți dulceața milosteniei.

Noi, cei care îi urmăm lui Hristos, ar trebui să ne învățăm a sluji.

„Domul Iisus Hristos nu a venit spre a fi slujit de oameni, ci spre a-i sluji El însuşi şi pentru a-Şi da viaţa pentru mântuirea multora. Fă acelaşi lucru…”, ne învață Sf. Serafim de Sarov.

Cineva, însă, ar zice: „Hristos S-a pus pe Cruce. Eu în ce fel să mă dăruiesc?”.

Fiecare în felul său, în ascultările și chemările vieții sale.

„Esenţa creştinismului este a te dărui şi a dărui neîncetat altora lumină, pace şi bucurie”, zicea preotul martir Constantin Sârbu.

Atmosfera sărbătorilor de iarnă ne predispune spre a fi cumva mai receptivi la durerile și nevoile aproapelui. Mulți adună hăinuțe, jucării, produse alimentare, pe care le direcționează celor mai triști. Dar acest gest nu ar trebui să-l facem doar de câteva ori pe an, ci în permanență.

Să trăim în fiecare zi cu bucuria de a (ne) dărui!

 

Preot Octavian MOȘIN