„Timpul este distanţa dintre chemarea

lui Dumnezeu şi răspunsul omului”

(Pr. Dumitru Stăniloae)

Credem că sfinţii au răspuns acestei chemări şi fiece clipă au pus-o slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui. Sunt cei care s-au străduit ca răul să-l scrie pe apă, iar binele să le zidească viaţa.

Cei trei ierarhi: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigore Teologul şi Sf. Ioan Gură de Aur, au trăit în a doua jumătate a sec. IV,  în „secolul de aur” al criştinătăţii. Acest veac a fost numit aşa, graţie unor astfel de apărători şi promotori ai credinţei dreptmăritoare.

Sfinţi Bisericii „au încercat din viaţă să facă o «prescură» pe care să o ofere Domnului ca o jertfă vie” (Maica Siluana Vlad). Au luminat şi îndrumat atât cu cuvântul, cât şi cu pilda vieţii, nu doar pe contemporanii săi, ci atâtea generaţii de creştini.

Deşi sunt cinstiţi fiecare în parte, având zile separate de cinstire, de la începutul sec. XII, sfinților prăznuiți li s-a stabilit şi o sărbătoare comună. În timpul domniei împăratului Alexios I Comnenul s-a iscat o ceartă în rândul slujitorilor şi credincioşilor din Constantinopol. Se formase şi câteva partide, care îl proslăveau pe unul dintre aceşti ierarhi, iar pe alţii îi treceau în umbră, ba chiar îi criticau. Ierarhii i s-au arătat Mitropolitului Ioan, un om vrednic şi cu multă evlavie, mărturisindu-i că sunt egali în faţa Domnului.

Pentru a opri dezbinarea şi de a-i pune în aceeaşi lumină şi cinste, s-a instituit această sărbătoare comună.

Toţi trei arhipăstori au fost apostoli ai cuvântului lui Dumnezeu, mari dascăli şi luminători ai lumii, fiind vase alese ale Sfântului Duh. Unul pe altul se completează prin viaţa, slujirea şi scrierile lăsate, care reprezintă un adevărat tezaur pentru Biserica Ortodoxă.