Biserica Ortodoxă se află astăzi, 12 iunie 2016, în Duminica a VII-a după Sfintele Paşti, cea a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic. La Biserica „Întâmpinarea Domnului” din incinta USM, Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi în frunte cu preotul paroh Octavian Moșin.

În duminica de astăzi biserica noastră face pomenirea Sfinţilor Părinţi, care s-au adunat la Niceea în Asia Mică la anul 325 d Hr., în primul sinod sau conciliu ecumenic, pentru ca să condamne erezia lui Arie celui de Dumnezeu hulitor, care învăţa că Fiul n-a fost Dumnezeu adevărat, ci o făptură a Tatălui.

Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic ne învaţă că dreapta credinţă nu se păstrează de unul singur, în izolare, ci în comuniune de gândire, de mărturisire şi de vieţuire, după cum Sfinţii Părinţi adunaţi în Sinod au mărturisit dreapta credinţă şi au respins rătăcirea sau erezia lui Arie. Dreapta credinţă se păstrează în Biserică şi de către Biserică. Dacă ne rupem de Biserică, nu mai suntem drept măritori creştini, deoarece numai în comuniunea sfinţilor se păstrează dreapta credinţă.

Dreapta credinţă ne învaţă că cunoaşterea lui Dumnezeu în viaţa aceasta pământească aduce începutul şi pregustarea vieţii celei veşnice. Iar cunoaşterea lui Dumnezeu: este pentru noi viața veșnică cât mai suntem încă pe pământ.  Omul acela Îl cunoaşte pe Dumnezeu, care simte respiraţia vie a lui Dumnezeu în sine şi în tot ceea ce se află împrejurul său.

Orice, în afară de Dumnezeu, ne dezămăgeşte şi ne face să strigăm ca Solomon: „Tot ce doreau ochii mei nu am dat la o parte şi nu mi-am oprit inima de la nici o veselie, Şi iată că am văzut că totul este deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos sub soare.” (Ecl.2, 10-11).

Viaţa veşnică este înaintea noastră, iar dacă nu credem în viaţa veşnică viaţa omenească nu valorează nici macar un leu. Un savant american şi-a propus calculeze părţile materiei din care este făcut trupul nostru. Astfel, a ajuns la concluziacă cu apa din corp s-ar putea spăla o batistă, cu calciul din oase s-ar putea înălbi peretele unei odăi; cu fierul din sânge s-ar putea face şapte cuie de potcovit un cal, iar din cărbunele pe care-l găsim în corpul uman s-ar putea prepara 65 de creioane. Or, toate aceste lucruri, nu valoreaza mai nimic.

Toate cele de ce suntem ataşaţi în această lume trec, şi doar Dumnezeu rămâne, dacă desigur alegem să fim cu Dumnezeu. Însăşi Domnul nostru ne învaţă că lumea toată, cu toate bogăţiile ei, nu valorează cât un suflet nemuritor: „ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” (Mc. 8, 36).

De-aş fi lipsit de toate-n lume, /Nimica n-am a pierde eu,
Căci toate nu-s aşa de scumpe /Ca tine, suflete al meu!
Dar (vai)! lipsindu-mă de tine, /Atunci pe toate le-am pierdut:
Şi slava pregătită-n ceruri /Şi orice bine am avut!

(Sf. Ioan Iacob Hozevitul)