Mă impresionează copiii aduși la rugăciunea comună. Unii devin atât de atenți la ceea ce se rostește și se săvârșește. Urmăream cum intonează Crezul, Rugăciunea Domnească și alte cântări din cadrul Sf. Liturghii: se îndeamnă unii pe alții, se corectează reciproc și chiar ajung să se împrietenească între ei.

Unii părinții ne mărturisesc că tocmai copiii îi aduc la cele sfinte, întrebându-i toată săptămâna când e ziua Domnului, câd vor merge la ”Doamne, Doamne”.

Vorbeam cu o mămică, care îmi împărtășea trăirile copilului său: ”De când băiatul frecventează școală duminicală, tot mai mult vrea să vină la biserică. Inițial era impresionat de activitățile desfășurate, însă de la o vreme încoace a prins și gustul rugăciunii. Îi place să facă metanii, să rostească rugăciunile copilului la lumina candelei sau cu o lumânare aprinsă, să intoneze câteva rugăciuni, în special Sfinte Dumnezeule. Mă bucur că tocmai el ne disciplinează pe toți ai casei, ne catehizează, povestindu-ne ce a aflat nou despre Dumenezeu, îngerașul păzitor, Maica Domnului și alți sfinți.”

E nevoie doar să le arătăm calea, să-i aducem pe cei mici în locașul Domnului și aceștia ajung o adevărată binecuvântare pentru familiile lor și chiar pentru întreaga societate. ”Copiii evlavioși sunt cea mai mare mângâiere pentru părinții evlavioși: sunt cea mai bună împodobire a părinților vii și cel mai bun monument al părinților morți.” (Sf. Vasile cel Mare).

Să ne axăm pe autentica formare duhovnicească a copiilor și vom salva generația în devenire. Această realitate ne-o pune în față și Sf. Ioan Gură de Aur: ”La ceea ce trebuie, aşadar, să lucrăm noi, este nu a-i face pe copiii noştri bogaţi în bani, în aur, în prisosinţe de acest soi; ci trebuie aşa să facem, ca ei să fie bogaţi mai presus de toate în pietate, în înţelepciune, în comori de virtute, să aibă nevoie de puţin, să nu fie vrăjiţi de bunurile acestei lumi şi de dorinţele cele nemăsurate.”

Preot Octavian Moșin