Mai multă lume cu care interacționez se plânge că nu are timp și, respectiv, nu reușește să înfăptuiască toate lucrările pe care și le planifică zi de zi. Parcă s-a scurtat ziua. Ba e dimineață și deja e seară, parcă e luni și atât de repede e sâmbătă…

Ai impresia că viața se scurge pe neobservate și nu apuci să o trăiești, totul e în grabă și rutină. Nu ne rămâne timp pentru odihnă, cei dragi… nici pentru Dumnezeu.

Grăbiți-vă încet! Acesta e îndemnul proverbului. Și e adevărat! De câte ori sunt grăbit și bulversat cu multe griji, le las un pic pe toate și aduc pacea lăuntrică. Iar rugăciunea te adună cu puterile sufletești și te resetează.

Abia acum iau aminte la cuvintele bunicii careia îi spuneam că nu le reușesc pe toate câte vreau să le împlinesc. Dânsă îmi răspundea atât de înțelept și mă sfătuia: ”Off, dragul mămucăi! În tinerețe sântem hapsâni de lucru, vrem de tăti. Dap numai Dumnezău știe și ne trebuie. Tu mai roagă-te șî nu-ți strica capul cu tăti mărunțâșurile! Mai lasă lucrurile în voia Lui!”.

Să oferim fiecărei zile tot ce ne stă în puteri, iar ceea ce facem să ne odinhească și aducă în inimă o bucurie, o mângâiere… Căci nu contează poate cât faci, dar cum faci pentru Dumnezeu și pentru aproapele.

Să cerem înțelepțire de la Dumnezeu, încât să știm măsura în toate: ce și cât folosește vieții noastre, precum și de unde sunt spre pierzare. De asta Părinții Bisericii adesea ne arată că cel mai bun lucru în viață este măsura.

Preot Octavian Moșin