Fiecare zi e bun prilej de a mulțumi Domnului pentru binefacerile primite.

Ne-am deprins doar cu rugăciuni de cerere: unii cer sănătate, liniște sufletească, pâine pe masă, alții – operații plastice, vacanțe exotice, un câștig la loto, etc. Și doar foarte puțini nu uită a rosti rugăciuni de mulțumire și a aduce slavă lui Dumnezeu. Dar tocmai cu astfel de rugăciuni ar trebui să ne începem diminețile. Minunându-ne de toate câte le-a zidit Cel de Sus, de cât de bine sunt rânduite, să ne bucurăm și să mulțumim.

Poate că l-am slăvi pe Dumnezeu mai mult dacă am ieși mai des din casă, dacă am păși desculț pe firele de iarbă crudă, am trage în piept aerul proaspăt din inima pădurii, ne-am trezi în zori de la ciripitul păsărilor, ne-am plimba în bătaia vântului, ne-am bucura de lumina soarelui, am binecuvânta ploaia căzută lângă bobul abia semănat, am dejuna cu pâine, cu rouă și tot așa până ne va leagănă luna și ne vor potoli stelele.

Pentru mulți dintre noi unica legătură cu natura e admirarea imaginilor de pe internet cu sakura japonezilor sau cu lanurile de lalele ale olandezilor. Și nu știu că dincolo de geam aerul e plin de mirosul pătrunzător al primăverii noastre. Unii pomi sunt atât de bogați în floare, încât nu li se văd ramurile. Mergând prin livadă sau pădure, rămâi îmbătat de toată mireasma. Ai impresia că ești în rai, unde totul e verde, e proaspăt… e viu. Trebuie doar să deschizi ușa.

La fel e și cu Iisus: dacă îți deschizi ușa sufletului, El pătrunde și îl renaște. Mă gândeam că nu întâmplător Hristos a ales să învie într-o primăvară, pentru ca să fie în armonie cu natura, pe care tot El a creat-o, fiind și noi ajutați de cele din jur la o reînviere sufletească.

Așa cum pământul are nevoie de arătură, îngrășăminte, ploaie la timp și soare prielnic pentru a germina bobul de grâu, la fel și sufletul nostru, pentru a face să încolțească gânduri bune, cere să afânăm vorbele noastre, să desfundăm urechile, încât să pogoare Duhul Sfânt peste locașul inimii noastre. Or, cum spunea Sf. Serafim de Sarov „Când Duhul Sfânt Se pogoară asupra omului cu mulțimea darurilor Sale, sufletul omului este umplut de o bucurie ce nu se exprimă prin cuvinte, înviorându-l printr-o atingere ușoară.”

Să încercăm să ieșim din găoace, din tot egoismul nostru, ca să încolțească în suflet sămânța bucuriei. Să avem grijă să-i dăm la timp Apa și Lumina de care are nevoie, adică de post și rugăciune.

Bucurați-vă!

Preot Octavian Moșin