Suntem într-o nouă duminică, a IV-a după Sfânta Înviere, prin care ne este prezentată minunata vindecare a unui slăbănog din scăldătoarea Vitezdei.

Suntem cu gândul la adormiții noștri. Sunt zile de pomenire a celor în veac adormiți întru Domnul.

Ne gătim de Paștile Blajinilor. Cum să-i pomenim creștinește?

Cum să păstrăm atmosfera plină de lumină și de curăție?

Să menținem pacea lăntrică, de la care pornesc toate.

În atmosfera plină de liniște și de bucurie, să încercăm a ne aduna cu toate forțele lăuntrice.

În această săptămână îl putem mărturisi pe Hristos Cel Înviat mai mult ca în altă perioadă a anului bisericesc.

Toate ar fi lipsite de sens dacă nu ar fi Înviat Domnul nostru Iisus Hristos. Atmosfera bucuriei Învierii se extinde și în Săptămâna Luminată.

Învierea Domnului este sărbătoarea sărbătorilor. Este bucuria de a ieși la lumină și de a simți dragostea lui Dumnezeu.

Am ajuns în Sâmbăta Mare, care ne introduce în tema Învierii.

Astăzi suntem alături de patimile Mântuitorului, plângând pentru marea crimă a omenirii.

Am poposit în Joia Mare, în care sunt înfăptuite cele mai importante lucrări ale Mântuitorului.

La mijloc de Săptămână a Patimilor, amintim de femeia care a uns cu mir picioarele Mântuitorului. Ne amintim și de Iuda, trădătorul și vânzătorul! Apoi ne întrebăm: cu cine ne asemănăm?

În cea de-a doua zi a Săptămânii Patimilor amintim de Pilda celor zece fecioare.

În prima zi a Săptămânii Patimilor ni se amintește de vinderea dreptului Iosif, precum și de smochinul neroditor.

Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim.

Sâmbăta pe care o trăim dinaintea Floriilor este închinată Învierii lui Lazăr.

Încheind cele patruzeci de zile de post și rugăciune, ne pregătim de Săptămâna Pătimirilor.

Nervozitatea, agresivitatea, ura… sunt realități ale societății, care pot fi depășite cu ajutorul lui Dumnezeu.