Am realizat o mare descoperire – în post oamenii devin mai frumoşi.

Frumuseţea, însă, este una interioară. Sunt mai liniştiţi, mai binevoitori, mai răbdători…

Aşa îi stă bine oricui, să fie frumos dinăuntru şi atunci este frumos cu adevărat.

De altfel şi apostolul zice: „Podoaba voastră să fie nu cea din afară: împletituri ale părului, cununiţe de aur sau purtare de haine scumpe, ci să fie fiinţa cea tainică a inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, ceea ce e de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Că aşa se împodobeau odinioară şi sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu şi se supuneau bărbaţilor lor” (I Petru 3-5).

Bărbatul îşi are podoabele sale sufleteşti, precum ne spune psalmistul: „Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.” (Psalmi1, 1-3).

„Aprinde-te de Duhul Sfânt, dă-te cu parfumul rugăciunii, spală-te cu Spovedania, hrăneşte-te cu Mântuitorul şi cere bucurie de la Dumnezeu… (şi atunci vom fi cei mai frumoşi)” (Maica Siluana Vlad).

Preot Octavian Moşin