„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc.

Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.”

(I Corinteni 10, 23).

După atâtea secole cuvintele Apostolului Pavel rămân valabile. În libertatea noastră putem ajunge la desăvârşire sau putem apuca pe drumuri străine şi pierzătoare.

Mulţi au obţinut libertatea, dar şi-au pierdut sufletele, deci viaţa. Or, Dumnezeu este Cel care vrea venirea noastră de bunăvoie la Adevăr şi prin acesta la adevărata libertate.

Prin cunoaşterea lui Dumnezeu ajungem la adevărata dimensiune a vieţii, înţelegând că „libertatea omului este partea divină din el”, iar „fără nemurire şi mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi mântuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia…” (Petre Ţuţea).

Totodată, nu trebuie să confundăm libertatea cu pornirile noastre păcătoase.”Pe porţile oricărei ţări creştine ar fi trebuit scrise cu litere mari cuvintele Apostolului Pavel: «Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate, numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire» (Galateni 5, 13).”, iar „fără credinţă în Dumnezeu, nici robia n-o poţi îndura şi nici libertatea n-o poţi menţine.”. Apoi: „Scopul libertăţii este slujirea lui Dumnezeu şi a apropiaţilor, o slujire din dragoste. Iar robia este o slujire a stăpânului, dar nu o slujire de bunăvoie, ci prin constrângere, fără demnitate personală şi fără răspundere” (Sfântul Nicolae Velimirovici).

Nu suntem liberi să facem ce vrem, ci doar ceea ce e de folos vieţii noastre, înţelegând că viaţa e o slujire dragostei. „Noi credem că adevărata libertate este a nu păcătui, a iubi din toată inima şi din toate puterile pe Dumnezeu şi pe aproapele.” (Sfântul Siluan Athonitul).

Şi atunci cum să te descurci în viaţă, dacă nu ai înţeles ce este viaţa sau eşti robit de anumite păcate şi patimi, care sunt obstacole în adevărata cunoaştere şi trăire a vieţii?!

„Păcatul te tulbură. Când păcatul există în lume, nu ai libertate. Păcatul te încătuşează, te prinde. Când eşti liber, eşti curat. Simţi că eşti liber, eşti curat. Păcătoşii sunt legaţi. De aceea în Biserică este Taina dezlegării de păcate, Spovedania. Omul nu poate fi legat de nimic altceva decât de păcat.” (Părintele Sofian Boghiu).

Să distingem aceste realităţi şi astfel vom dobândi mai multă lumină, înţelegând că putem trăi cu adevărat numai în Domnul.

Suntem chemaţi nu doar să ne descurcăm în viaţa, dar să trăim cu atâta intensitate încât să ajungem îndumnezeiţi!

Preot Octavian MOŞIN