De la suflet la suflet: ziua a II-a
Urmăream zilele acestea niște copilași, să fi avut vreo 3 ani, care, stând alături, nu vorbeau, nu se jucau unul cu altul, erau absorbiți de telefoanele pe care li le puseseră părinții în mână. Ce făceau maturii cred că e limpede pentru toată lumea. Pentru că tabloul nu mai e deloc o raritate.
Când acești pici ajung de vreo 12-13 ani pot sta ore întregi deconectați de la realitate, iar când încerci să îi „cobori pe pământ” devin nervoși și gata să te înghită în supărare.
Dar oamenii, de toate vârstele, au nevoie de activități care să îi țină conectați unul cu altul. Jocurile intelectuale, de societate, cele sportive, discuția asupra unei cărți sau chiar a unui film, împărtășirea unei experiențe îi ajută pe cei în proces de formare să învețe a trăi în comunitate. Și acest lucru e foarte important. Pentru că altfel ne rătăcim în lumea aceasta, pierzând și capacitatea de a comunica cu Dumnezeu…
Preot Octavian Moșin
Înscris în
Resurse
Lasă un răspuns