Mă surprind în ultimul timp tot mai des cu gândul la tinerii de astăzi. Pe de o parte aceștia lasă impresia că știu totul în orice domeniu, fiind siguri, cu telefonul în buzunar, că pot găsi răspuns la orice întrebare. Pe de altă parte, îi simt tot mai lipsiți de curiozitate, care, dacă apare, durează cât un scăpărat de chibrit.

Îi interesează un fapt istoric, de exemplu, urmăresc un filmuleț de 5 minute și, gata, se cred experți. Să caute cărți la subiect sau, cel puțin, un articol mai mare de jumătate de pagină, să asculte un podcast bine documentat pentru a se aprofunda în temă devine de domeniul fantasticului.

Iar dacă reușim să îi rupem de telefon, în scurt timp descoperim alte chipuri, mult mai luminoase și firești, băieți și fete care încep să interacționeze cu cei din jur, să adreseze întrebări, să caute o carte, să scormonească în nisip, să umfle roțile la bicicleta de mult uitată, să numere figurinele de șah, să improvizeze un cort, să încerce a face o prăjitură sau, altfel spus, să-și scrie în fapte istoria de vacanță.

Să ne ajutăm copiii să adune în vacanța mare impresii, amintiri, prieteni. Sunt mult mai de valoare decât frânturile de cunoștințe din internet.

Preot Octavian Moșin