Am mai scris despre felul în care înțeleg unii să se îmbrace în perioada estivală, făcând abstracție că s-ar cuveni să respectăm un cod vestimentar, cel puțin în anumite locuri.

Dar nunțile și botezurile din ultimele săptămâni au confirmat faptul că nu mai știm să ne punem anumite limite. Dau buzna în biserică mirese, druște, iau uneori chiar și nănașe care au uitat unde și pentru ce au intrat.

Nu m-am gândit vreodată că lumea va ajunge în asemenea hal încât să intre femeile în sfântul locaș excesiv de „aranjate”, cu haine transparente, cu decolteuri sau tăieturi fără sfârșit, iar bărbații să fie în pantaloni scurți și în tricouri de plajă sau, în cel mai bun caz, de sport.

Nu se mai ține cont de ținuta de altădată, se pierde decența!

Și, din păcate, nu doar în felul cum ne îmbrăcăm. Pentru că uneori ai impresia că acești băieți și fete nu au venit să ceară binecuvântarea Domnului, nu au intrat pentru a fi participanți sau martori la o Sfântă Taină, ci pentru a schimba decorul pentru ședințele foto-video.

Rugăciunile sunt acompaniate de țicăitul aparatelor de fotografiat, la care se mai adaugă „ciupercile” pentru luminozitate. După 2-3 botezuri sau cununii, nu auzi decât clicurile camerelor și nu vezi decât blițurile profesional de orbitoare.

Aurele sfinților rămân în umbră. Mă tem că și rostul ceremoniei.

Pe această cale rog, când ne adunăm să botezăm un prunc sau pentru cununie, să nu uităm că participăm la una din cele șapte Taine ale Bisericii, că în capul ceremoniei trebuie să stea intrarea omului în stare harică sau sfințirea unei legături, iar toate acestea se fac în primul rând cu bun simț. Să avem grijă să nu-l uităm acasă!

P.S. Pe 30 iunie, de Ziua Națională a Portului Popular, vă îndemnăm să veniți la biserică împodobiți cu straie naționale. În ele și lui Dumnezeu îi suntem mai dragi!

Preot Octavian Moșin