Astăzi despre mame aș vrea să scriu.

În timp, cu cât ne depărtăm mai mult de copilărie, ne amintim mai des de cea care ne-a dat viață și prețuim tot mai mult jertfa maternă, pe care, abia părinți fiind, o înțelegem.

Cu „puiul mamei” ne mângâie și prunci abia săriți din brațele ei, dar și cărunți la tâmple, obosiți de bătălii cu vrăjmași din afară și dinăuntru…

După ce dăruiesc viață, devin sinonime cu nopți nedormite, cu pregătirea celui mai frumos costum pentru matineu, cu rezolvarea problemelor din tema pentru acasă, cu emoțiile primei iubiri, cu lacrimile primei neascultări, cu bucuria angajării la serviciu, cu grijile pentru „ia-ți, mireasă, ziua bună” și tot așa până te vede cu odrasle în brațe. Apoi o ia de la capăt.

Pare să fi prins rădăcini în conștiința femeilor ideea că, atâta timp cât sunt în viață, rostul lor e să se consacre copiilor, apoi nepoților, apoi, dacă rânduiește Bunul Dumnezeu, și strănepoților. Că lor putere le ajunge, pentru că e una alimentată la izvorul numit „iubire”.

E firească și, totodată, extraordinară această iubire jertfelnică, așchie din sacrificiul Maicii Sfinte.

Să le arătăm mamelor cât de mult le apreciem munca și să fim demni de strădania lor!

Preot Octavian Moșin