De o bucată de vreme a dat peste noi o molimă nouă: vrem să ieșim în evidență. Zilnic! Și cum, oricât am fi de extraordinari, nu avem cu ce uimi lumea chiar în fiecare zi, inventăm un alt cotidian.

Văd tineri, dar nu numai ei, care fac zeci de fotografii pe oră. Toată ziua nu lasă telefonul din mâini, pozează, aleg, postează, te „țin la curent” cu ce mănâncă, ce haine îmbracă, pe ce drum se deplasează și tot așa până ajung iar la ce pijama vor îmbrăca în noaptea care se lasă.

Apoi așteptă aprecieri, comentarii, numără cine și câte inimioare le-au pus, pun like-uri celor care i-au apreciat pe ei și se culcă împliniți.

Pentru mulți a ieși în evidență pe rețele de socializare este mult mai important decât să aibă grijă de aproapele, să-și onoreze obligațiunile de familie și serviciu.

Și-ți vine uneori să-i tragi cu forța din acest spațiu virtual, ca să descopere altă frumusețe, alte valori și lucruri mult mai importante.

Pentru că doar raportat la ceea ce te înconjoară, la întregul univers, vezi cât de mic ești și înțelegi că important cu adevărat este Dumnezeu. Și, cu toate acestea El, Cel de Sus, ne prețuiește aparte, știind (nu de pe rețelele de socializare!) că fiecare e unic și irepetabil în acest univers.

Să ne găsim așadar locul și rostul într-o lume reală, vie și pregătitoare pentru lumea veșnică.

Preot Octavian Moșin