De ce nu mai răspundem îndemnului de a veni la biserică?

Adesea pentru că nu mai avem urechi și ochi duhovnicești. Nu înțelegem care este locul și rostul sfântului locaș în viața noastră. Cumva acest loc se asociază cu cei vârstnici, cu cei păcătoși sau chiar, în accepția unora, cu cei ratați în societate. Sunt și dintre cei care invocă anumite aspecte politice, dar cea mai mare parte a celor care nu își îndreaptă pasul spre biserică sunt copleșiți de viața pământească, care e cu multe griji și osteneli, având alte destinații, mult mai atractive și ispititoare.

Omul s-a distanțat prea mult de Dumnezeu! Atât de mult încât se crede el însuși centrul universului, un buric al lumii, și i se pare că toate se învârt în jurul lui. Nimic mai greșit!

Începi să înțelegi că nu ai ales calea potrivită abia când simți că viața ta nu are o direcție clară, ci, mai degrabă, plutești dus de val sau haotic. Totuși, această realizare poate veni cu întârziere.

Doar atunci când le raportezi pe toate la Creator, descoperi sensul vieții și al sforțărilor pământești!

Suntem chemați să ne unim cu Dumnezeu, să pregustăm din această lume toată frumusețea cerească, cea veșnică. Dar pentru a auzi această chemare e nevoie nu doar de înțelegere, ci și de un act de voință.

Fără o determinare interioară de a trăi conform învățăturilor creștine, fără un angajament constant de a căuta unirea cu Dumnezeu prin rugăciune, prin participarea la Sfânta Liturghie, prin fapte bune și o viață morală, fără o luptă duhovnicească cu ispitele, păcatele și slăbiciunile personale nu putem cunoaște dragostea jertfelnică a lui Hristos.

Biserica ne întinde mâna salvatoare. Să o prindem cu hotărâre, înainte de a fi prea târziu!

Preot Octavian Moșin