În jurul nostru vedem tot mai puțini oameni curioși să afle ceva nou.

Ai impresia că dispare interesul pentru lucruri firești. Să cauți, să studiezi, să interacționezi cu cei din jur, să te bucuri… să trăiești viața în plinătatea ei.

Cu fiecare zi sunt tot mai convins că problema este provocată de tehnologii, care ne-au cucerit, ne-au transformat în niște marionete, supuse și conformate regulilor de joc, care se mișcă după cum se trag sforile undeva, mai sus, de către cineva care acționează metodic pentru a ne transforma într-o gloată.

Să nu gândim, să nu aspirăm spre lucruri ziditoare, să fim indiferenți – cred că asta se vrea în ultimă instanță.

Cu alte cuvinte, să încetăm a fi oameni!

Zilele acestea, în cadrul unei tabere, am încercat un experiment: pentru 48 de ore i-am privat de telefoane pe niște tineri cu vârsta între 12 și 16 ani.

În primele ore s-au agitat spiritele. Adolescenții erau foarte nervoși și supărați că li s-a luat ceva foarte important, aparent ceva vital.

Peste jumătate de zi au început să comunice între ei. Să apară o gălăgie firească.

Spiritele s-au calmat și am început să aflăm tot mai multe unul despre altul.

Au fost suficiente două zile fără de rețele de socializare și fără jocuri video și acei adolescenți s-au transformat sub ochii noștri: își împărtășeau gânduri și trăiri, făceau planuri să meargă în drumeție prin pădure, la scăldat, să se joace în aer liber, râdeau și se bucurau de comunicarea pe viu. Marionetele au redevenit oameni. Oameni frumoși.

Haideți să revenim la normalitate!

Preot Octavian Moșin