Astăzi e cazul să medităm la tema Înălțării Sfintei Cruci.

Deși întâlnim sute de forme ale Sfintei Cruci, toate ne duc cu gândul la Cel pus pe ea, Iisus Hristos, prin care cele două bârne se transformă dintr-un element de tortură, aducător de moarte, într-un obiect plin de venerație și dătător de viață.

Devine semnul definitoriu al creștinului, un semn al schimbului de iubire între Dumnezeu și noi, al împăcării și restabilirii comuniunii cu Creatorul.

Viața, Crucea și Învierea Mântuitorului își lasă amprenta în existența fiecărui membru al Bisericii, astfel încât traiul pământesc devine unul hristocentric, în care Hristos este axa, este ”Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).

Crucea ne ține prinși în Biserica lui Hristos ca mlădița în viță. ”Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.” (Galateni 5, 24).

Crucea lui Hristos este cea care sfințește crucea noastră, pe care ne-o asumăm prin viața dusă cu și pentru El.

Crucea devine pentru noi, creștinii, mai strălucitoare ca soarele și luna, așa zice Sfântul Ioan Gură de Aur, a cărui pomenire tot astăzi o săvârșim.

Ziua Înălțării Sfintei Cruci, instituită de Biserică după ce a fost descoperită de către Sfânta Împărăteasă Elena (326) și recuperată din mâna perșilor (631), este bunul prilej al închinării noastre lui Dumnezeu, care le cuprinde pe toate cu brațele Sale iubitoare și ne unește cu Cerul.

Preot Octavian Moșin