Drumul pocăinței, ziua a LVIII-a: adevărata liniște începe atunci când nu mai avem nevoie de slava şi cinstea omenească

Ne dorim să fim văzuți, apreciați, recunoscuți.

Să știe ceilalți cine suntem, ce facem, cât ne străduim.

Și, uneori, ne este greu atunci când binele rămâne neobservat, când efortul nu este recunoscut, când nimeni nu pare să vadă.

Viața Sfântului Cuvios Alexie ne arată însă o altă cale. Să trăiești fără să te impui, fără să te explici, fără să ceri nimic.

Se spune despre el că se înspăimânta de lauda oamenilor ca de o primejdie de moarte.

Cât de departe este această trăire de felul în care căutăm noi, adesea, aprecierea celor din jur…

Dar, poate, adevărata liniște începe atunci când nu mai avem nevoie de slava şi cinstea omenească, ci ne este de ajuns să fim cunoscuți de Dumnezeu.

Să încercăm, măcar uneori, să facem binele în tăcere.

Să trăim fără a aștepta răsplată și fără să căutăm lauda oamenilor.

Pentru că ceea ce este trăit în ascuns nu se pierde.

Pr. Octavian Moșin