Drumul pocăinței, ziua a XXIX-a: ce înseamnă, de fapt, să fii creștin?
Se întâmplă, uneori, să fiu întrebat: ce înseamnă, de fapt, să fii creștin?
Nu în teorie, nu în definiții, ci în viața de fiecare zi.
A fi creștin înseamnă, în primul rând, să-ți asumi crucea primită la Botez. Crucea nu ca povară, ci ca semn al alegerii de a trăi cu Hristos și în Hristos, ca o chemare zilnică la răbdare, la iertare, la adevăr, la curăție a inimii.
Înseamnă să crești, să te educi și să te lași modelat întru cele sfinte – în gânduri, în cuvinte, în fapte. Să nu rămâi doar cu o credință moștenită, ci să o transformi într-una trăită. În familie, la serviciu, în felul în care vorbești și în felul în care procedezi ca membru al comunității.
Astăzi e prima zi de primăvară. În natură, totul începe să încolțească. Mugurii nu se văd încă deplin, dar viața lucrează în taină. Așa este și postul – primăvara sufletului.
Dacă lăsăm lumina lui Dumnezeu să pătrundă în noi, începe o dezmorțire lăuntrică. Se topește gheața nepăsării.
Înmugurește o speranță nouă.
Să fii creștin înseamnă, poate, tocmai aceasta: să nu lași sufletul să rămână în iarnă.
Să alegi, în fiecare zi, primăvara.
Pr. Octavian Moșin
Înscris în
Resurse
Lasă un răspuns