Suntem la un început de an școlar. Mă aflu în mediul studențesc. Foarte mulți tineri vin și cer sfinte rugăciuni pentru reușită într-un nou an universitar. Mult mai mulți își amintesc de Domnul în perioada examenelor, după care o pauză…

Unii cer ajutor de la Dumnezeu, dar uită să pună mâna pe carte. De aici și vorba proverbului: „Dumnezeu ajută, dar nu pune în traistă”. Tot așteptăm mană cerească, dar nu depunem efort.

O fi îndreptățit Domnul trândăvia? Sigur că nu!

Avem nevoie de oameni vii, activi, harnici, dornici de viață, care ar conștientiza că e nevoie de muncă, de efort. Truda rămâne a fi o virtute, ce urmează a fi cultivată la toate etapele vieții.

Să le explicăm copilașilor că munca e o componentă strict necesară vieții, că a merge la școală e un serviciu.

”O parte a virtuţii constă în învăţătură, alta în exerciţiu; trebuie de o parte să înveţi, pe de alta să întăreşti prin practică ce ai învăţat.”, spunea Seneca.

Este o mare eroare să separi sau să nu pui în viață ceea ce înveți și ceea ce trăiești de zi cu zi.

Problema omului de astăzi este că adesea trăiește fără de Dumnezeu, că-L exclude din preocupările sale cotidiene. Or, Scriptura spune răspicat: „fără Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15, 5).

Să luăm aminte că doar cu eforturi proprii, eliminându-L pe Dumnezeu din viața noastră, nu e posibilă rezolvarea problemelor, a dificultăților vieții.

Chiar actul mântuirii sufletelor noastre în asta constă: în efortul uman și harul divin. Însă omului îi aparține primul pas.

Să învățăm de la Domnul, care ne este modelul desăvârșit prin Iisus Hristos.

„ Hristos este simplu cu cei simpli şi învăţat cu cei învăţaţi.”, ne spune Sf. Maxim Mărturisitorul.

Prin aceasta înțelegem că toate trebuie raportate la Dumnezeu și doar înțelepciunea este cea care ne duce la simplitate, smerenie, ascultare… dragoste.

Să cerem în toate ajutor de la Domnul, dar nu înainte de a ne gândi ce cerem, cum cerem, pentru ce și dacă e spre folosul nostru tot ce invocăm.

Să nu uităm că sunt lucruri care depind, în primul rând, de efortul nostru!

Preot Octavian Moșin