Alexandru Scarlat Sturza (n. 1791. Iaşi – d. 1854, Odessa) ‒ filosof, istoric, diplomat, consilier la curtea ţarului Alexandru I ne-a lăsat o adevărată moştenire ştiinţifică, axându-se pe teme morale, filosofice şi chiar religioase.

Problema educării tinerei generaţii ocupă un loc principal în creaţia lui Al. S. Sturza, care porneşte de la principiile filosofico-religioase despre structura dublă a omului: învelişul supus distrugerii şi substanţa spirituală dependentă de altă lume şi capabilă să se sustragă de la distrugere. Dar şi substanţa spirituală se cere stăpânită prin educaţie, deoarece nu toate elementele din care se compune au aceeaşi valoare. Aici el îl urmează pe Platon, care evidenţia în structura sufletului nostru 3 capacităţi de bază, de la care au provenit celelalte capacităţi ale sufletului. Acestea sunt raţiunea, simţurile şi voinţa,

Pe de altă parte, formarea omului e determinată de calităţile native ale acestuia şi de mediul social, îndeosebi de legile care guvernează acest mediu.

Al. S. Sturza susţine că pentru a forma un om, trebuie să-1 cunoşti, iar pentru a-1 putea cunoaşte aşa cum el este într-adevăr, trebuie să-1 studiezi cu sufletul plin de credinţă.

El ne demonstrează că embrionul răului se dezvoltă în noi, depăşind dezvoltarea noastră fizică şi morală. Maturitatea sexuală dă de ştire înaintea maturităţii minţii, iar orgoliul sufletului pune stăpânire pe noi înaintea vârstei când i-am putea ţine piept.

Pornind de la aceste constatări, filosoful-diplomat divizează procesul de educaţie în două părţi distinctive. Prima parte, care de fapt este şi partea de bază, cuprinde educaţia religioasă, fără de care moralitatea nu înseamnă nimic esenţial. Partea a doua, include educaţia ştiinţifică sau altfel numind-o instruire prin învăţământ. Prima cultivă şi corectează înclinaţiile sufleteşti, a doua foloseşte capacităţile înţelegerii, imaginaţiei şi memoriei, dezvoltându-le.

În cadrul educaţiei religioase este îndreptată natura, cu scopul ca mila lui Dumnezeu să poată afla calea spre sufletul copilului. Pentru educaţia ştiinţifică, care are o direcţie opusă, Al. S. Sturza recomandă să urmăm înclinaţiile naturale ale spiritului.

El consideră că toate viciile omului se reduc la două înclinaţii rele care pângăresc capacităţile noastre şi dau naştere la tot ce este în noi vicios: senzualitatea şi orgoliul. Ele pot fi înăbuşite numai dacă în copilărie este insuflată frica de Dumnezeu şi stima faţă de legile lui. Cu acestea două în inimă omul, chiar dacă greşeşte, cu mila lui Dumnezeu va fi salvat. Religia îl sfinţeşte pe copil încă din leagăn, mai departe părinţilor şi învăţătorilor le revine să continue opera ei.

În acest scop observaţi, ne recomandă Al. S. Sturza, care este prima facultate care se dezvoltă la copilul dumneavoastră ‒ acesta-i memoria. Străduiţi-vă s-o luminaţi, îndemnându-1 să înveţe rugăciuni… sentimentele se dezvoltă paralel cu memoria, deoarece anume memoria este arsenalul afectivităţii. Urmăriţi ca impresiile obişnuite pe care le capătă elevul dumneavoastră să contribuie la înrădăcinarea fricii faţă de Dumnezeu şi dragostei faţă de legile Lui. Cât privesc bucuriile periculoase şi impresiile dăunătoare, după ce aţi făcut totul ca să le abateţi, lăsaţi-vă în grija Domnului şi rugaţi-vă la El să le şteargă urma din sufletul copilului pe care i l-aţi încredinţat încă din leagăn.

În efortul educativ, gânditorul crede pe bună dreptate, la timpul când copilul este complet dependent de cei maturi, este necesară implicarea obligatorie a celor maturi ‒ a părinţilor şi educatorilor. Ei în mod intenţionat şi în cunoştinţă de cauză trebuie să influenţeze dezvoltarea memoriei şi a sentimentelor minorului. În aceste acţiuni ei trebuie să se bizuie pe credinţa religioasă ‒ să-1 roage cu dragoste şi bărbăţie pe Dumnezeu, căci El nu poate să refuze ceea ce doreşte chiar El însuşi: salvarea fiinţei pe care a creat-o şi a răscumpărat-o.

În baza memoriei şi afectivităţii, la copil se dezvoltă deprinderea de a vorbi. Al. S. Sturza ne recomandă în legătură cu acest eveniment din viaţa copilului să-1 obişnuim să nu pângărească acest dar preţios, servindu-i drept exemplu în această privinţă. Ascultând cu cât respect şi cât de sincer rosteşte numele Domnului şi alte cuvinte sfinte, copilul se va obişnui să facă acelaşi lucru. Şi gândurile lui vor căpăta aceeaşi trăsătură ca şi limbajul în care acestea vor fi modelate. Acest lucru pe viitor îi va provoca dezgust, când va nimeri în mediul unde este profanat limbajul.

Al. S. Sturza vine cu argumente că şi educaţia fizică poate contribui la educaţia religioasă. Această contribuţie o vede în faptul că o educaţie fizică corect organizată poate servi drept ajutor în stăpânirea senzualităţii, acest prim duşman al omului. Această educaţie în primii cinci sau şase ani ai vieţii, el o pune pe seama priceperii mamelor, ajutate de sfaturile unui medic înţelept şi cu experienţă. În această perioadă stricteţea regimului pe care-1 va respecta copilul trebuie întotdeauna să fie proporţională cu gradul de rezistenţă a constituţiei sale fizice. Când copilul va împlini 7 ani, va trebui să respecte în continuare următoarele 7 reguli:

1.Mâncarea trebuie să fie simplă, servită caldă şi în nici un caz fierbinte; poate mânca mult, dar nu trebuie să i se dea bucate gustoase şi delicioase.

2.Să nu consume niciodată vin.

3.Să doarmă pe o saltea tare şi netedă sub o plapumă potrivit de caldă, după temperatura camerei: să se culce şi să se scoale devreme, dezbrăcându-se şi îmbrăcându-se singur.

4.Obişnuiţi-1 ca îndată ce s-a trezit să-şi părăsească patul în aceeaşi clipă, apoi să-şi facă semnul crucii însoţit de o scurtă rugăciune. Fericit va fi acela care a însuşit sfântul obicei de a-şi începe ziua cu gândul la veşnicie, care este adresare către Dumnezeu.

5.Băiatul trebuie să doarmă cu mâinile deasupra plapomei. Această precauţie împiedică infierbântarea sângelui şi previne o deprindere nefastă, care la vârsta dezvoltării acţionează asupra organului ce prezintă sursa vieţii şi pângăreşte pentru totdeauna imaginaţia şi sentimentele.

6.Pentru a nu fi ispitit de a-şi retrage mâinile sub plapumă, îmbrăcaţi-1 peste cămaşa de noapte cu un cazachin larg.

7.Puneţi-1 să facă multe exerciţii fizice, pentru ca din primii ani de viaţă să-şi întărească sistemul muscular, faceţi-i jocurile utile şi nu-i îngăduiţi niciodată ca el să mănânce înainte de a rosti rugăciunea, nici să se joace înainte de a fi meritat prin activităţi folositoare.

Aceste recomandări ale lui Al. S. Sturza, dacă nu integral, apoi în majoritatea lor, nu şi-au pierdut actualitatea nici astăzi şi pot fi de mare folos celor preocupaţi de educaţia copiilor la vârsta respectivă. Privită ca parte componentă a educaţiei religioase, educaţia fizică, pentru a fi plasată la nivelul aşteptărilor, trebuie completată cu perfecţionarea morală. În acest scop A. S. Sturza cere să ne străduim:

1. Să întărim în elevul nostru instinctul purităţii morale;
2. Să-i insuflăm intoleranţa faţă de minciună.

El precizează că puritatea morală este caracteristică omului natural, firesc, pe când veridicitatea este proprie omului educat în spiritul dragostei de Dumnezeu. Iată de ce poate fi preîntâmpinată înclinaţia de a minţi, înlesnind pătrunderea în imaginea copilului a ideii salvatoare despre prezenţa lui Dumnezeu şi a convingerii că El le vede şi le cunoaşte pe toate.

Afară de aceasta copilului trebuie să i se ierte toate greşelile sincer recunoscute şi să-1 pedepsim aspru pentru cele, care în rezultatul tăinuirii, devin şi mai grave prin consecinţele lor. În cazul de faţă nu cuvintele, ci exemplul viu va fi de mare folos, deoarece fără un exemplu reuşit poveţele puţin contează. Al. S. Sturza scrie că elevul trebuie să aibă mereu în faţa ochilor un model palpabil şi important de care să se poată ataşa. Copilul vede totul, deoarece el mereu se găseşte în lumea înconjurătoare.

Al. S. Sturza ne îndeamnă să fim sensibili la dezvoltarea copilului şi să nu-1 tratăm ca pe un copil pe cel care a încetat să mai fie, dar în acelaşi timp să fim în stare să nu-i destăinuim secretele pasiunii fiinţei, pe care natura îl menţine încă într-o necunoaştere calmă, în acelaşi timp e foarte important să fim pregătiţi pentru a preîntâmpina formarea îngâmfării, orgoliului care desfată şi încântă mintea. El susţine că aşa cum senzualitatea duce la formarea a trei înclinaţii dezastruoase: lăcomie, pofte neînfrânate şi zgârcenie, tot aşa şi orgoliul produce pe acelaşi trunchi trei fructe diferite: vanitatea sau amorul propriu, îngâmfarea şi setea de putere. Aceste înclinaţii ‒ consideră Al. S. Sturza ‒ îl duc pe om spre unul şi acelaşi rezultat: necunoaşterea de sine, îndepărtarea de Dumnezeu, indiferenţa faţă de viitor ‒ tripla beznă ce va dispărea odată cu ultima suflare.

Trebuie neapărat ca elevul ce-1 avem sub supravegherea noastră să însuşească profund şi detaliat catehismul, care i-ar consolida cunoaşterea dogmelor şi principiilor Bisericii Creştine. Cunoaşterea dogmelor, mărturisite de Biserica răsăriteană, are o importanţă primordială pentru educaţia religioasă a tânărului, deoarece ele, în viziunea lui Al. S. Sturza, conţin „adevărurile cele mai sublime ale religiei” şi prezintă „depozitul de credinţă”. Necunoaşterea dogmelor religioase ar produce un gol în sufletul tânărului, care îl va încurca în viitor să se descurce în selectarea valorilor autentice şi respingerea celor false. Este de dorit, consideră el în continuare, ca elevul ajuns la vârsta de 14 sau 15 ani să se pătrundă cu adevărat de catehism.

Educaţia religioasă trebuie neapărat să includă şi formarea deprinderii de a ne apropia cu sufletul deschis şi sincer-iubitor în gândurile noastre de Dumnezeu. Şi lucrul acesta trebuie practicat îndată ce apare o ocazie prielnică. El scrie ca elevul să se concentreze măcar pentru câteva clipe pe parcursul zilei asupra gândurilor despre Dumnezeu. Prin aceasta îl veţi înarma pe tânăr cu mijloace sigure de a se îndepărta de gândurile molipsitoare despre distracţie şi plăceri şi în acelaşi timp îl veţi orienta spre lucruri cu adevărat importante.

La atingerea vârstei de 16 ani, Al. S. Sturza recomandă să găsim pentru elev o societate bună, în care ar putea să-şi controleze comportamentul în compania femeilor vrednice de stimă şi a bărbaţilor mai desăvârşiţi ca el. Este de dorit ca societatea celor tineri să fie acceptată doar în cazuri inevitabile şi în scopul de a evidenţia distanţa ce-o separă de întrunirile celor formaţi, conform bunului mers al educaţiei, pe care au parcurs-o. Ar putea să aibă prieteni, dacă găseşte de cuviinţă, dar cu camarazi buni nu va practica decât gimnastica, călăritul, dansul sau scrima, câte o dată şi vânătoarea, în timpul vacanţei, dar cu multă cumpătare.

Printre alte activităţi trebuie practicată caritatea. Cu milă şi rugăciune omul reuşeşte să facă lucruri bune. Duceţi-1 să vadă spitale şi închisori. În acelaşi timp recomandă să fim atenţi să nu devină laş. Adevăratul creştin trebuie să fie curajos, chiar dacă nu este fizic puternic. Adevărata forţă nu e cea fizică, ci a credinţei.

Cât priveşte dragostea, această febră a inimii, pe care majoritatea oamenilor au cunoscut-o la vârsta primelor pasiuni, Al. S. Sturza recomandă s-o stăpânim prin ocupaţii şi exerciţii fizice.

La sfârşitul relatărilor sale despre educaţia religioasă Al. S. Sturza se opreşte asupra altor trei pericole pentru tineret: pasiunea jocurilor de noroc, cea a vinului şi cea a cheltuielilor risipitoare. Aici vine cu recomandări în depăşirea acestora, factori primordiali fiind monitorizarea din partea familiei şi prieteniile sănătoase.

***

După atâtea decenii şi schimbări social-politice, recomandările privind educaţia religioasă şi morală lăsate de filosoful de origine română se dovedesc deopotrivă corecte pedagogic şi adevărate sinteze de teologie ortodoxă. Tânăra generaţie de profesori poate să înveţe de la Al.S. Sturza cum să susţină potenţialităţile copilului, în colaborare cu diferitele instituţii abilitate, dar şi în acord cu tradiţia educaţională ortodoxă, validată de istoria bimilenară a creştinismului. Autorul analizat ne vorbeşte în termeni de evidentă actualitate despre nevoia de colaborare între Biserică-şcoală-familie, pentru a susţine dezvoltarea personală a copiilor şi tinerilor prin demersuri educaţionale pozitive. Chiar dacă fiecare dintre aceste instituţii educaţionale fundamentale are propriile sale priorităţi şi căi de realizare formării copiilor, respectiva colaborare este nu doar necesară, ci şi posibilă, într-un model complementar. Or, acest lucru este confirmat şi de gânditorul nostru.

Bibliografie:

1. Sturza, Alexandru. Enhirid adecă Mânelnic al pravoslavnicului hristian. Tradus din greceşte de arhim. Eufrosin Poteca. Bucureşti, 1832.
2. Sturza, Alexandru. Apărarea ortodoxiei. Trad. Lucia Patachi, prefaţă de Toader Paleologu. Bucureşti : Editura Albatros, 2001.
3. Sturza, Alexandru. Ideal şi imitaţie în artele frumoase. În: Revista de Filosofie şi Drept.
   Chişinău, 1992. Nr. 3, pp. 32-34.
4. Sturza, Alexandru. Învăţături religioase, morale și istorice. Trad. Neofit Scriban. Iaşi : Cantora Foaiei Săteşti, 1844.
5. Sturza, Alexandru. Priviri istorice asupra învăţăturii şi duhului Bisericii Ortodoxe. Trad. I.I. Beleuţă. Făgăraşi : Tiparul tipografiei Ioan Lazăr, 1931.
6. Sturza, Alexandru. Oeuvres posthumes: religieuses, historiques philosophiques et litteraires. Paris : Dentu, 1958-1860.
7. Романюк В. П.; Ершов, Л. А. Быть, а не казаться: Александр Стурдза и его время. Київ : Автограф, 2004, 295 с.
8. Ghervas, Stella. Alexandre Stourdza (1791-1854): un intellectuel orthodoxe face  à l’Occident. Editions Suzanne Hurter, 1999.
9. Ghervas, Stella. Reinventarea tradiţiei: Alexandru Sturdza şi Europa Sfintei Alianţe. Trad. Gabriela şi Alexandru Şiclovan. Chişinău : Cartier, 2014.
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Sturdza
11. http://biserica.org/WhosWho/DTR/S/ScarlatSturzaAlexandru.html
12. http://academia.edu/6265666/Alexandru_Scarlat_Sturza
13. http://crestinortodox.ro/dictionarul-teologilor-romani/scarlat-sturza-84645.html
14. http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1336
15. http://poezie.ro/index.php/essay/14003486/Alexandru_Scarlat_Sturdza:_traduc%C4%83tor_de_spa%C5%A3ii_culturale
16. https://books.google.ro/books/about/Soarta_unui_emigrant_Alexandru_Sturza.html?id=c6gZcgAACAAJ&redir_esc=y.

Sursa: Educaţia din perspectiva valorilor. Tom 9 : Summa Theologiae : lucrări prezentate la conferinţă internaţională: Educaţia din perspectiva valorilor, ed. a VIII-a, Chişinău, 13-15 octombrie 2016. Cluj-Napoca : Eikon, 2016. P. 145-148.