Oare cum să păstrăm bucuria Învierii Domnului? Cum să facem ca lumina care ne-a descrețit în această săptămână frunțile să dăinuie tot anul?

Îmi dau seama și tot mai convins sunt că doar prin viață curată, sinceră și permanentă comunicare cu Dumnezeu. Și, mai ales, să cultivăm aceste valori odraslelor noastre. Sf. Ioan Gură de Aur ne îndrumă de atâtea veacuri: „La ceea ce trebuie, așadar, să lucrăm noi, este nu a-i face pe copiii noștri bogați în bani, în aur, în prisosințe de acest soi; ci trebuie așa să facem, ca ei să fie bogați mai presus de toate în pietate, în înțelepciune, în comori de virtute, să aibă nevoie de puțin, să nu fie vrăjiți de bunurile acestei lumi şi de dorințele cele nemăsurate.”

Doar așa copiii, dar nu numai ei, îl pot descoperi pe Dumnezeu.

Fiecare dintre noi vrea bine copiilor săi. Îi vrem să trăiască în bucurie și în belșug. Doar că foarte mulți văd aceste împliniri doar pentru trup, uitând că omul este, în primul rând, suflet. Și după cum spunea Sf. Ierarh Nectarie din Eghina, doar ”Sufletul care a fost atins de iubirea de Dumnezeu mereu se bucură, este vesel, saltă și dansează fiindcă se odihnește în iubirea Domnului, precum se odihnește călătorul lângă izvor. Nimic din necazurile lumii nu poate tulbura liniștea și pacea lui și nici nu-i poate lua bucuria și fericirea în care se află.”

Într-un astfel de suflet, Hristos Învie în fiece zi.

Oare nu aceasta ne dorim pentru urmașii noștri? Și nu aceasta ne dorim pentru noi?

Preot Octavian Moșin