Câteva zile atenția noastră a fost focalizată pe copii, încercând să interacționăm mai mult cu ei prin diverse activități, jocuri și distracții, cum n-ai da, a fost ziua lor.

Ne bucură faptul că sunt foarte mulți părinți și bunici atenți, conștiincioși, grijulii, care încearcă să-i crească și să-i educe pe cei în devenire în spiritul unor principii și valori sănătoase.

Uneori se exagerează. O parte din părinți oferă prea multe activități, încât copiii, fiind purtați de la un cerc la altul până seara târziu, nici nu reușesc să înțeleagă cu ce ar vrea să se ocupe în afara școlii.

Alteori copiii sunt curtați și răsfățați într-atât încât nu mai pot de bine și de aici nu e departe ziua când încep ei să dicteze regulile de joc. Dictează, dar fericiți nu sunt. Pentru că având totul înainte de a avea dorința, înainte de a face ceva ca să merite nu pot gusta rodul visării, al așteptării, al muncii.

Și invers, dacă îi deprindem cu diverse ascultări și responsabilități, pe potriva vârstei și a înțelegerii, dacă le cultivăm răbdarea, grija față de o plantă, un animăluț sau un frate mai mic, îi pregătim pentru viață, le dăm încrederea în propriile aripi și tocmai așa cresc cu recunoștință.

„Numele pe care îl scrijeleşti pe scoarţa unui copac se va mări, va creşte odată cu el. La fel şi inima copilului tău. Ceea ce scrijeleşti în anii lui de gingăşie vei citi în cei care vor urma”, spunea în acest sens Sf. Paisie Aghioritul.

Dacă ne-ar învăța cineva cum să „scrijelim” cu măiestrie, cum să fim părinți buni…

Cu asemenea lecție trebuie să vină școala contemporană, iar de rând cu ea și fiecare familie și biserică.

Preot Octavian Moșin