„Privegheaţi şi vă rugaţi,

ca să nu intraţi în ispită”

(Matei 26, 41)

Pe fiecare dintre noi ne pasc ispitele, care sunt îndemnuri spre rău. Câte păcate sunt, atâtea şi ispite.

În acelaşi timp ispita devine un fel de încercare, o verificare a rezistenţei morale a omului.

Să nu creadă cineva că ispitele vin de la Dumnezeu, ele vin de la satana. Dumnezeu doar le îngăduie, respectând liberatea omului, şi ele nu depăşesc puterile noastre de a le înlătura.

Credincioşii trebuie să se împotrivească oricărei ispitiri, să fie cu băgare de seamă şi să se roage de a fi izbăviţi de ea.

Însă adesea observăm că unii oameni devin pricină de ispitire pentru alţii. Şi zilele noastre sunt grăitoare în acest sens, căci ispitirea şi păcatul au devenit la modă. Păcatul devine normă şi este recomandat în locul virtuţii.

Regretabil este faptul că mulţi sălăşluiesc în mrejele celui rău şi-i slujesc, fiind ostaşi fideli, racolând suflete spre pierzanie.

Mândria rămâne a fi acel prim factor care îl ispiteşte pe om. Vrem slavă deşartă, putere, avuţie… Dar toate acestea sunt deşertăciuni!

Să avem curajul de a rezista acestor atentate asupra sufletelor noastre şi să ieşim învingători prin înlăturarea ispitelor, izbăvirea de păcate şi, astfel, dobândind mântuirea.

Preot Octavian MOŞIN