Pe urmele nevoitorilor basarabeni – Mănăstirea Cozia
De această dată am ajuns la Mănăstirea Cozia. La ieșirea din stațiunea Călimănești-Căciulata, dacă mergi mai atent, ți se deschide imaginea unei mănăstiri de o rară frumusețe. Situată pe malul râului Olt, vechea ctitorie a domnitorului Mircea ce Bătrân păstrează cu sfințenie osemintele și amintirile despre marele voievod.
Mănăstirea este intersectată de traseul ce duce din Oltenia spre Transilvania, iar pe noi ne interesează cel mai mult partea de la deal, or, aici este amplasată Bolnița Sfinții Apostoli, unde este amenajat cimitirul, cu o parte din gospodăria mănăstirii.
Printre morminte l-am gгsit pe părintele stareț arhim. Vartolomeu Andoni, care, deși nu prea vede și se deplasează greu, este o fire foarte sensibilă și profundă, care discută mai mult cu cei care au adormit de mult un veac întru Domnul, dar i-au lăsat amprenta pe retina și în sufletul părintelui stareț.
L-am salutat și, totodată, l-am provocat să ne vorbească despre nevoitorii basarabeni care au fost altădată pe aceste locuri.
Cu multă amabilitate ne-a indicat mormântul vrednicului de pomenire protosinghel Emilian Scânteie (n. 1919 – d. 2008), apoi a indicat încă un mormânt al monahului Cristofor Gorodenco (n1915 – d. 1997). Și dacă despre părintele Scânteie n-a vrut să ne vorbească nimic, spunându-ne să aflăm mai multe de la arhiepiscopie, despre monahul Cristofor și-a amintit că acesta, înainte de a intra în mănăstire, a făcut carieră militară, iar în mănăstire a fost unul din cei mai ascutători călugări și un iscusit bucătar.
Deși la Cozia nu am aflat mai mult nimic, călătorind pe la alte mănăstiri din zonă am descoperit alte câteva nume ale basarabenilor.
E vorba de protosinghelul Varnava Cumpătă, venit de la Mănăstirea Hârjăuca și care a decedat în anul 1954. Apoi s-au mai nevoit: ierodiaconul Ghedeon (d. 1955); monahul Eftimie Onofrei (d. 1953), care a fost călugărit la această mănăstire; monahul Nicodim, fost bucătar.
Mai aflăm numele a două monahii surori Eftimia Elena și Dumitra-Domnica Velicu, care veniseră la Cozia de la Mănăstirea Bistrița și aici odihnesc.
Urmează să revenim pe la această mănăstire pentru a căuta în arhivă, unde cu siguranță vom afla mai multe despre frații de pe meleagurile noastre, retrași în aceste locuri îmbibate de atâta sfințene.
Preot Octavian MOȘIN
Lasă un răspuns