Ca în fiecare zi de duminică, încercăm să ne bucurăm de toate binefacerile pe care ni le revarsă Bunul Dumnezeu. Astăzi am meditat și la pilda vindecării femeii gârbove, înțelegând cât de mult ajunge viața omului să sufere din pricina atâtor „gârboviri” ale vremurilor: frica, incertitudinea, lipsa de vlagă duhovnicească, slaba comunicare… Toate acestea pot fi depășite dacă îndrăznim să trecem peste obstacolele vieții cu încredere și cu sprijinul lui Dumnezeu.

Ne-am apropiat cu inima și de Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, pe care o pomenim astăzi și care ne inspiră la o viață curată, plină de dăruire, de înțelepciune și de cugetare adâncă asupra celor sfinte și dumnezeiești. Este chipul tânăr și neprihănit care L-a cunoscut pe Dumnezeu și a răspuns chemării creștine de a-L urma și de a-I sluji cu toată ființa.

Dar unde este curajul nostru de a mărturisi adevărurile de credință? Unde ne este râvna? Unde este preocuparea statornică pentru actul mântuirii — pentru salvarea sufletelor noastre?

Sunt întrebări care ne așază în fața propriei conștiințe și ne cheamă să redeschidem, cu sinceritate și nădejde, drumul către Dumnezeu.

Căci, în acest timp al postului, nu suntem chemați doar să medităm la cele sfinte, ci și să ne întărim în credință, în iubire și în mărturisirea binelui. Să ne găsim fiecare curajul și râvna, iar pașii noștri să se îndrepte spre Hristos, Cel ce ne ridică din toate gârbovirile vieții și ne luminează sufletele cu harul Său.

Pr. Octavian Moșin