Câteva duminici din Postul Mare ne amintesc de Sfinții Grigore Palama, Ioan Scărarul și de Maria Egipteanca. Se face trimitere la trăirea spre care trebuie să râvnim în creșterea noastră duhovnicească.

Fiecare trebuie să urmeze desăvârșirea vieții. Asta ne poruncește Domnul: „Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este.” (Matei 5, 48).

Deși în toate îl avem drept model pe Hristos, această perioadă ne pune în față și alte persoane îmbunătățite, vieți ale unor oameni care au iradiat lumina lui Hristos Cel Înviat. De asta ne amintim în fiece zi de câțiva sfinți prăznuiți în calendar, pentru că prin ei deslușim sfințenia lui Dumnezeu, care devine una lucrătoare în inima drepților.

Iubirea lui Dumnezeu își găsește loc doar într-o inimă curată. Cu toate acestea Dumnezeu participă la suferințele acestei lumi, El poartă slăbiciunile noastre, păcatele și chiar moartea noastră din iubire și pentru a ne ridica la iubirea neschimbată, care este doar la El.

Or, sfinții, deși au ajuns în altă lume și se bucură de slava lui Dumnezeu, „dar în același Duh văd și toată viața noastră și faptele noastre” (Sf. Siluan Athonitul).
Făcând voia lui Dumnezeu, sfinții „trăiesc pe pământ ca în cer”. Să parcurgem doar viața

Mariei Egipteanca și ne vom convinge că un om ticălos, decăzut moral, prin post, rugăciune, nevoință etc., se poate reabilita și poate înainta duhovnicește.

Postul și rugăciunea ne ajută în această creștere. Dumnezeu se face cunoscut în rugăciunile noastre, devine mișcat de felul cum vorbim cu El. Iar în această perioadă să rostim cât mai des și răspicat: „Miluiește-mă!”, înțelegând că e nevoie mai întâi de o purificare, pentru ca să urmeze luminarea și îndumnezeirea harică a firii noastre umane.

„Omul are atâta sfințenie câtă rugăciune are în el”, afirma pe bună dreptate Părintele Iustin Pârvu.

Chemarea și îndemnul Domnului este acesta: „Să-I slujim în sfințenie şi în dreptate, înaintea feței Sale, în toate zilele vieții noastre.” (Luca 1, 75).

Spre sfințenie este chemată toată suflarea omenească, de asta ne convinge și sfântul închisorilor Valeriu Gafencu: „Sfânt poate fi tot omul. Avem sfinți rugători din pustie, avem sfinți mărturisitori din arenele romane, avem sfinți din catacombe și temnițe, avem sfinți împărați și eroi, atleți ai lui Hristos, avem sfinți ai milosteniei, avem sfinți clerici și laici, și din popor, și din elite. Toți oamenii, în toate domeniile de viață, sunt chemați la sfințenie, adică la o viață trăită în lumina Duhului Sfânt.”

Să lucrăm sfințenia, chiar din acest post!

Preot Octavian MOȘIN