Omul este dat pentru a comunica cu semenii și cu Dumnezeu. Postul ne readuce la această stare firească de a interacționa frumos cu cei din jur și de a petrece în rugăciune, deci de a vorbi cu divinitatea.

Continuând calea postului, ne gândim la felul cum suntem și ne comportăm în viața noastră de zi cu zi.

Am poposit în cea de-a patra duminică din post, a Sfântului Ioan Scărarul.

O componentă importantă a postului este rugăciunea. În această perioadă reomandăm parcurgerea Psaltirii, care este un adevărat balsam duhovnicesc.

Să observăm oamenii valoroși din preajmă, care ne pot sprijini și da adevărate lecții de viață.

Ne gândim la sfânta simplitate, care ne duce la smerenie și, respectiv, la sfințenie.

Postul este trăit aparte de către lumea de la țară, însă satele devin tot mai sărace, majoritatea oamenilor fiind plecați peste hotare. Ne rugăm să revenim la timpurile când lumea era adunată pe la casele lor, petrecând în pace și în bucurie lăuntrică.

Viața este cât dăruiești! Postul, de rând cu înfrânarea și rugăciunea, include și fapte bune.

Hristos a Înviat tocmai primăvara, iar acest lucru nu este o întâmplare. Ar trebui și noi să ne regăsim mai des în natură, unde observăm real cum totul reînvie, iar postul ne ajută să rînviem duhovnicește.

Am ajuns la înjumătățirea postului, prin Duminica Sfintei Cruci. În mijlocul vieții noastre duhovnicești, tot Crucea ar trebui să fie! Ce reprezintă acest semn pentru noi, creștinii?

În viața duhovnicească e nevoie de efort, prin care se preschimbă viața.

Cei din afara Bisericii uneori ne dau adevărate lecții de dragoste, smerenie… Să avem mai multă deschidere pentru cei care pășesc pe calea credinței, care așteaptă din partea noastră căldură, încurajare, călăuzire.

O componentă vitală a trăirii duhovnicești este smerenia.

Postul ne trezește pentru o viață integră și plină de verticalitate.

Postul reprezintă o adevărată nevoință, presupunând nu doar renunțarea la pofte și plăceri, ci revenirea la omul autentic.

Începem o nouă săptămână cu gândul la Domnul, încercând să folosim timpul spre zidirea noastră și spre apropierea de El. În viața aceasta nu contează atât ce facem, ci cum facem pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Viața este dăruire!

În cea de-a doua duminică a Postului Mare ne amintim de o rugăciune scurtă, dar plină de conținut. Cât de necesar e să vorbim cu Dumnezeu, iar lucrul acesta se deprinde din fragedă copilărie.

Astăzi am fost cu gândul și ne-am rugat pentru adormiții noștri. Este prima sâmbătă din post de pomenire generală a celor în veac adormiți întru Domnul.

E zi de vineri, petrecând în post și rugăciune. Totodată, ne amintim de adormiții noștri, pe care îi pomenim în această perioadă în zile de sâmbătă. Tocmai ne stă în față o sămbătă de pomenire generală a celor adormiți.

Prin Sfintele Taine devenim mai aproape de Dumnezeu. Pornim cu Taina Spovedaniei, apoi alergăm la cea a Sf. Maslu, iar de rând cu ele încercăm tot mai des să ne unim cu Hristos prin Sf. Împărtășanie.