Instituții Ecleziastice pentru fete în Basarabia (1840-1917)
Octavian MOŞIN
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
Învăţământul mediu pentru fete a cunoscut o cale grea şi îndelungată de dezvoltare, de la prima instituţie de învăţământ cu gradul de gimnaziu, până la seminarul pedagogic de fete, fondat cu scopul de a pregăti cadre didactice pentru şcolile ministeriale şi de zemstvă, pentru gimnazii şi licee.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în Basarabia domnişoarele care proveneau din familii înstărite puteau să facă studii doar în cele câteva pensioane pentru fete, fondate în anii ’40-’50 [1].
Primul pension, în care îşi făceau studiile fiicele de nobili, a fost deschis în anul 1840, la 7 ianuarie, în oraşul Chişinău, fondatoarele fiind Anastasia şi Ecaterina Rizo, pe lângă guvernatorul Basarabiei P.I. Fiodorov [2]. În anii următori au fost înfiinţate încă trei pensioane la Chişinău, însă acestea nu satisfăceau toate solicitările domnişoarelor dornice de a face carte. Astfel, începând cu anul 1858, la Chişinău a început reorganizarea învăţământului mediu feminin [3].La 10 mai 1860 Ministerul Învăţământului Public din Imperiul Rus a confirmat „Regulamentul cu privire la şcolile pentru fete” [4].
Iniţial el planifica să deschidă în capitala provinciei o mănăstire de călugăriţe, care ar fi avut în subordinea sa un azil destinat fetelor de clerici [5]. Ulterior, planul arhiepiscopului se reduce doar la deschiderea unei şcoli de fete. Problema spaţiului pentru amplasarea şcolii a fost soluţionată de Ar. Dimo şi de S.Simiţchi.
Antonie Ar.Dimo, răspunzând apelului arhiepiscopului Antonie, jertfeşte o desetină şi 1638 stânjeni pătraţi de pământ pentru edificarea mănăstirii; la rândul său, Simion Simiţchi a alocat 2106 stânjeni pătraţi de pământ, 25000 de cărămizi şi 10 cuburi de piatră. Într-un an de zile 1860-1861, donaţiile de bani s-au ridicat la circa 15000 de ruble [6]. În consecinţă, arhiepiscopul Antonie dă dispoziţie să purceadă la înălţarea şcolii şi a bisericii ei. În primăvara anului 1861 încep lucrările de construcţie a Şcolii Eparhiale de Fete din Chişinău. În aprilie 1864 construcţia şcolii a fost finisată. Ea a fost dată în exploatare la 3 mai 1864 [7]. Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău era subordonată autorităţilor eclesiastice locale. Noua şcoală reprezenta un local destul de impresionant. La solicitarea arhiepiscopului autorităţile eclesiastice au întocmit listele cu numele fetelor de clerici pretendente la locurile oferite de Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău. Regulamentul, fixa numărul elevelor la 50 dintre care 20 bursiere şi 30 solvente [8]. Elevele urmau să fie repartizate conform nivelului de pregătire, în trei clase: pregătitoare, primară şi medie. Fiecărei eleve se acorda o bursă anuală de 50-60 de ruble, hrana şi îmbrăcămintea fiind gratuite.
Prima directoare a şcolii eparhiale de fete din Chişinau a fost Anastasia Rizo, rusoaică de viţă nobilă. La vârsta de 25 de ani a absolvit institutul din Odesa remarcându-se prin cunoştinţele pe care le poseda şi întelegenţa [9]. În anul şcolar 1872-1873, şcoala de fete cu trei clase a fost reorganizată în şcoala eparhială cu şase clase. Chestiunea lărgirii localului Şcolii Eparhiale de Fete s-a reluat în 1878 când Eparhia Chişinăului s-a mărit prin alipirea sudului Basarabiei cu mai mult de o sută de biserici. Şcoala Eparhială de Fete, după contingentul de eleve, era cea mai mare instituţie de profil din Eparhia Chişinăului.
Prima promoţie din 17 eleve a fost în 1867. Ele au absolvit cursul complet de trei clase al şcolii eparhiale din Chişinău, elaborându-li-se atestate de absolvire a acestei şcoli. Aceste certificate nu garantau posesoarelor nici un drept în societate până la reforma şcolii din 1869. De la deschiderea şcolii în 1864 şi până la reforma ei din 1869, au fost patru promoţii cu un contingent de 73 de absolvente [10]. Conform noului regulament al şcolii eparhiale abordat de Sfântul Sinod de la Petersburg la 20 mai 1868 şcoala eparhială era subordonată Sfâtului Sinod, activând sub conducerea arhiereului eparhial.
Conform noului statut absolventele şcolii eparhiale de fete din Chişinău aveau dreptul de a fi profesoare particulare. Elevele şcolii studiau о mulţime de obiecte ale cursului de gimnaziu, dar în şcoală accentul se punea pe obiectele cu caracter religios. Pentru о plată specială şi la dorinţa părinţilor unele discipole studiau limbile franceză şi germană, precum şi muzica
În şcoala eparhială, instruirea se făcea după sistemul de cinci baluri. La început învăţătorii din şcoală predau fără plată. Ulterior pentru profesorii şcolii de fete eparhiale a fost stabilită plata, dar ea era mai mică, decât în instituţiile teologice de învăţământ pentru baieţi. În anul 1904 situaţia profesorilor din instituţiile de învăţământ de fete şi de băieţi s-a egalat şi şcoala a fost completată cu un stat de profesori cu studii superioare. Iar în anul de învăţământ 1891/92 din 20 de profesori ai şcolii numai 8 aveau studii superioare [11].
În concluzie trebuie de menţionat că Şcolile eparhiale pentru fete au jucat un rol important în procesul de dezvoltare spirituală a basarabenilor. Fetele au primit posibilitate de a studia în şcolile laice şi ecliziastice după absolvirea cărora să primească posibilitate de a continua studiile în Odesa şi Kiev.
Referinţe:
- Kovarskaia B. Memoria oraşului – memoria generaţiilor // Chişinăul de seară, aprilie 1989.
- Труды Бессарабской губернской ученой архивной комиссии. – Кишинев. – 1902. – C.168-169.
- Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare ANRM, f.1862, inv.36, d.1, f.6).
- Adam I. Consideraţii privind învăţămîntul mediu laic pentru fete în Basarabia // Analele Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Moldova. – Chişinău. – 1999. – P.209.
- ANRM, f.208, inv.8, d.1324, f.4.
- Ibidem, f.11.
- ANRM, f.208, inv.8, d.1421, f.11.
- Ibidem, f.13.
- Ibidem, f.21.
- ANRM, f.208, inv.710, d.1, f.89.
- Ibidem, f.16.
Conferinţa ştiinţifică: „Interferenţe universitare – integrare prin cercetare şi inovare” 25-26 septembrie 2012 Universitatea de Stat din Moldova.
Lasă un răspuns