Întrebare dificilă pentru creștinii ortodocși din Republica Moldova care parcurg Postul Nașterii Domnului. Chiar dacă o parte din populație se autodezleagă de post, declarând că sărbătorește Crăciunul pe stil nou, adică pe 25 decembrie, marea problemă este că nu poți sărbători religios altfel decât sărbătorește Biserica locală. Or, în spațiul nostru majoritatea comunităților religioase se conduc de calendarul iulian (cel vechi), iar Nașterea Domnului este așteptată la 7 ianuarie.

Dacă până la țarul Petru I Anul Nou începea în septembrie, așa cum e și astăzi conform calendarului bisericesc – 1/14 septembrie, din sec. al XVIII-lea Rusia cu toate regiunile influente au trecut la sărbătorirea occidentală în ianuarie.

Această schimbare nu a afectat pulsul vieții bisericești, deoarece era o sărbătoare laică și era sărbătorită după Nașterea Domnului.
După Revoluția din 1917 Rusia, ca și majoritatea țărilor europene, acceptaseră calendarul gregorian (cel nou sau apusean) și sărbătorirea Noului An a început să fie înaintea Nașterii.
Însă nu toate Bisericile Ortodoxe au preluat noul calendar și se conduc până astăzi conform celui iulian (Patriarhiile Ierusalimului, Rusă, Georgiană și Sârbă, inclusiv mănăstirile din Sf. Munte).

Perioada sovietică și-a spus aici cuvântul, pentru că anume atunci Anul Nou a devenit sărbătoarea centrală a anului civil. S-a înrădăcinat foarte mult acest praznic, care nu are niciun temei religios, doar o conotație simbolică a trecerii dintr-un an în altul.

Și dacă o bună parte a populației nu ține cont de recomandările tipiconale, de respectare a postului Nașterii Domnului, care este în toi, altă parte, mai înduhovnicită abordează destul de ostil Revelionul, unii considerându-l chiar diabolic.

Credem că nu este corect să cădem nici într-o extremă, nici în alta, dar să încercăm a petrece și sărbătorile cu caracter laic într-un mod mai creștinesc.

Cu atât mai mult că avem și sărbători religioase, care coincid cu perioada de postire: Bunavestirea, Floriile, Înălțarea Sfintei Cruci, Schimbarea la Față ș.a.

Problema nu constă atât în eveniment, cât în modul cum este sărbătorit. Pentru că sărbătorirea Anului Nou include zgomote și petreceri, apare fireasca întrebare, cum să procedăm noi, cei care postim și vrem liniște de Revelion.

Slujitorii și credincioșii încearcă să îmbisericească sau să dea alte nuanțe unor astfel de sărbători. În numeroase comunități religioase se săvârșesc slujbele de Te Deum la început de an civil, altele au introdus chiar Sfânta Liturghie de noapte. Astfel, numeroși credincioși au posibilitatea să petreacă trecerea din ani în post și rugăciune, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite.

În același timp, unii creștini se plâng că în jur nu au susținători și sunt nevoiți să asiste la aceste sărbătoriri zgomotoase. Credem că nu este corect să ne izolăm și să condamnăm pe cei care sunt încă în duhul sărbătorilor civile și petrec în beții și alte patimi. Avem bunul prilej să le urăm ani buni, o viață îmbunătățită duhovnicește și să le vorbim despre frumusețea evenimentelor religioase ce ne bat la ușă.

Să răspundem îndemnului Apostolului: „Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu căutăm plăcerea noastră. Ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce este bine, spre zidire.” (Romani 15, 1-2).

Să demonstrăm prin cazuri concrete răbdarea, compătimirea, dragostea noastră față de aproapele, rugându-ne să dobândească și ei o viață mai cumpătată, mai curată… mai creștinească.

Nimeni nu ne încurcă să sărbătorim așa după cum ne recomandă Biserica: în pace, cu bucurie și trăind frumos clipa sărbătorii, cu Dumnezeu în suflet.

Pr. Octavian Moșin