Zilele acestea a rostit cineva expresia: ”om dintr-o bucată”, menționând că tot mai puțini oameni întâlnim cu caracter integru, onești și care ar acționa statornic.

Totodată, urmărim activitatea mai multor instituții care cercetează integritatea diverselor categorii sociale și care constată atâtea abateri. Probabil, așa a ajuns societatea în care trăim: lipsită în mare parte de integritate, verticalitate… omenie.

Parcă suntem dezbrăcați de înțelepciune și nu prețuim adevăratele principii și valori umane. Dispare rușinea, bunul simț, dăruirea… Preferăm să judecăm, să acceptăm și să săvârșim păcatul, uitând de dragostea față de aproapele.

”Asta ține de dragoste: a privi la om și a vedea în el o frumusețe de nerăpit, iar totodată a te îngrozi de ceea ce viața a făcut din el, a săvârșit asupra lui. Dragostea este tocmai extrema suferință, durere pentru că omul e nedesăvârșit, și totodată minunarea că el este atât de uluitor, irepetabil de frumos. Și iată: dacă privești măcar o dată la om în felul acesta, poți să-l îndrăgești în pofida a tot ce le sare în ochi altora.”, spunea Mitropolitul Antonie de Suroj.

Să-i ajutăm pe cei din jur să se formeze ca oameni demni, înțelegând că ”cinstit în fața lui Dumnezeu și a oamenilor este acela care nu încearcă nimic pentru surparea dragostei.” (Sfântul Talasie Libianul).

Iar postul pe care îl parcurgem ne ajută să îmbrăcăm haina smereniei, prin care ajungem la lucrarea tuturor virtuților.

Preot Octavian Moșin