O adevărată dramă trăim când nu ştim ce este binele, când răul poartă stră­lucirea binelui. Răul rămâne a fi specific doar persoanelor pervertite. Niciodată prin rău nu vom putea fi împliniţi, nu vom găsi dreptatea sau adevărul.

În căutările şi frământările noastre lăuntrice avem de luptat întru dobândirea binelui. Câmpul de luptă nu este undeva departe, ci chiar în noi. Sufletul este câm­pul. Doar un suflet înduhovnicit este ca­pabil să învingă răul, iar binele să triumfe întru slava Domnului.

Credinţa ne întăreşte, iar nădejdea ne ajută sa rezistăm până aflăm odihna, mângâierea sufletelor noastre. Necredinţa şi disperarea sunt absurde şi constituie tragedia tuturor tragediilor. Atunci când rupem legătura cu Dumnezeu întreaga noastră viaţă devine sumbră, plină de noroi şi chiar non-sens. Oamenii care ajung la astfel de stări îşi schimbă totalmente şi modul de viaţă, fiind pesimişti şi fără vreo picătură de speranţă în lumina zilei de mâine. Ei de­vin nişte robi ai celor vremelnice şi pur pământeşti şi se învârt în jurul unor astfel de expresii: „aiurea mai trăim”, „toţi sunt ticăloşi”; „pentru ce să mai trăieşti?”; „la ce îţi foloseşte să mai depui eforturi?”; „nu-i dragoste”; „peste tot doar mândrie şi invidie”….

Doar în armonie cu Dumnezeu putem descoperi realităţile şi adevăratele valori ale vieţii umane. Prin El descoperim lumi­na şi sensul vieţii – fericirea veşnică.

Preot Octavian MOȘIN