În Săptămâna Luminată, fiind un pic mai liber și, poate, rupt de alte activități cotidiene, ai posibilitatea să te gândești la oameni scumpi și dragi: să-i vizitezi pe cei care de mult te așteaptă, să le telefonezi celor pe care nu ai posibilitatea să-i vizitezi, să mergi la mormântul celor care deja au plecat…

Nici nu îți imaginezi cât de doriți sunt oamenii de comunicare. Mai ales cei care altădată au deținut niște funcții și au fost în centrul multor evenimente conștientizează acum cât de puțini își amintesc pur și simplu de ei.

Să folosim aceste zile pentru a fi mai aproape de cei dragi, de la părinți și bunici, până la dascăli și alte persoane pe care le-a trimis Dumnezeu în viața noastră pentru a ne ajuta la un moment dat.

Toate câte le obținem în viața asta nu sunt meritul nostru în exclusivitate, ci al multora, inclusiv sau, mai bine zis, în primul rând al lui Dumnezeu. Dacă ținem cont în permanență de acest lucru, trăim și prețuim altfel viața, precum și pe toți care ne înconjoară.

„Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur”, conchide părintele Nicolae Steinhardt.

Să fim de folos celor din jur, să fim cu o viață bineplăcută Domnului, iar prin toate acestea să lăsăm urme bune și binecuvântate.

Să dobândim înțelepciunea cuvenită încât să-l descoperim pe Dumnezeu sălășluit în inima noastră și să ne comportăm ca atare, luând aminte la vorbele marelui duhovnic Pr. Arsenie Papacioc: „Omule, dacă ți-ai cunoaște valoarea!”

Preot Octavian Moșin