Suntem în ajunul Duminicii Mironosițelor, zi în care Biserica ne pune înainte chipul luminos al femeilor care L-au urmat pe Hristos cu dragoste și credincioșie până la capăt.

Ele au rămas lângă Cruce în ceasul suferinței, au privit punerea în mormânt și, dis-de-dimineață, au pornit cu mir spre locul unde fusese așezat Domnul. Au mers fără să știe cine le va prăvăli piatra, fără să se teamă de întuneric, pentru că iubirea adevărată nu calculează, nu amână și nu caută justificări.

Pentru această dragoste smerită și jertfelnică, ele au fost primele care au primit vestea cea mare a Învierii.

În ele vedem și astăzi chipul adevăratei femei creștine: bunătate și răbdare, grijă și rugăciune, tărie și putere de jertfă. Ea știe să mângâie, să adune, să țină aprinsă candela credinței și a păcii în familie.

Lumea în care trăim propune femeii alte modele: strălucitoare la exterior, preocupate de aparență și de admirația celorlalți. Dar adevărata frumusețe rămâne aceea a inimii curate, a iubirii statornice și a credinței care nu se rușinează de Hristos.

Câte mame, câte bunici, câte soții nu duc și astăzi, în tăcere, această lucrare sfântă – purtând grijile casei, durerile familiei și rugăciunea pentru cei dragi, vii și adormiți, ca pe un mir bineplăcut înaintea lui Dumnezeu.

De aceea, Duminica Mironosițelor este și o zi a recunoștinței pentru toate femeile care, prin bunătatea și credința lor, țin încă lumea mai aproape de cer.

Dincolo de florile oferite la sărbători și de cuvintele frumoase rostite uneori din obișnuință, există o mulțumire mai adâncă pe care o datorăm acestor suflete jertfelnice.

Poate că este un prilej binecuvântat să le spunem cât de importante sunt, câtă pace au adus în viața noastră și câtă putere am primit din rugăciunea și dragostea lor tăcută.

Să le prețuim, să le mulțumim și să ne rugăm ca Domnul să le întărească.

Pr. Octavian Moșin