Săptămâna a început cu praznicul Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Scriptura ne spune: „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui…” (Efeseni 1:4-5) Prin urmare, Creatorul ne-a oferit un loc aparte, un loc special în creația Sa. Dar de la „a fi chemat să fii sfânt” până la „a fi sfânt” e cale tare lungă, de neparcurs pentru cei mai mulți dintre noi.

Oricum, înainte de aceasta, urmează să devenim oameni.

Expresia: „Fii om!”, pe care o accentua bunicul, mai târziu – tata, a prins rădăcini și în cugetul meu, înțelegând în timp la ce se refereau: să ai bun simț și să te dăruiești.

Cred că bunul simț ține de educația în familie, altfel de spus, de cei șapte ani de acasă. Dar nu exclusiv. Or, fiecare dintre noi este în putere a umple golurile și a corecta greșelile educației părintești. Dăruirea ține de dragostea pe care o avem, iar de rând cu ea, de virtuțile care sunt parte a vieții noastre de zi cu zi. Și iarăși nu putem spune că avem dragoste puțină, pentru că puțină ni s-a dat. Ni s-a dat cât a fost, dar și posibilitatea de a o înmulți și de a oferi noi, la rândul nostru, mai mult.

Pentru că, până la urmă, suntem oameni în măsura dragostei oferite. „Un singur lucru este important: calitatea și cantitatea iubirii pe care o dăruiești tuturor – tuturor, fără discriminare”, mărturisea Maica Gavrilia Papaiannis.

Să tindem și să ajungem să fim Oameni.

Preot Octavian Moșin