Nu ştiu cum s-ar putea scrie despre un slujitor al Bisericii, demn de toată lauda noastră! Fără a-i ştirbi din cununile pe care şi le pregăteşte în Cer. Anume azi, pe pământ. Prin tot ce face şi ne încântă atât de mult.

Deloc întâmplător Domnul l-a înzestrat pe protoiereul-mitrofor Octavian Moşin cu atâtea daruri. Şi ni l-a dat anume aici şi acum/hic et nunc!/. În societatea noastră bolnavă. Ca să o vindece. Doar cu alifii duhovniceşti.Doar cu pregătirea-i, tactul, răbdarea şi blândeţea mai rar întâlnite.

Ca un doctor sufletesc ce este, Sfinţia Sa ştie să tămăduiască sufletele bolnave de necre-
dinţă. Să bucure sufletele întristate.De la cele mai fragede, până la cele ajunse la venerata senectute. De la sufletul celui mai mic şi neajutorat copil, până la al celui ajuns la 104 ani. Spre a ne împărtăşi şi nouă tuturor secretul unei longevităţi rarisime în mediul nostru basarabean.

Dar, între aceste extreme ale veacului uman, cel mai mult i-a revenit să oblăduiască floarea vârstei. Fiind supranumit preotul tinerilor. Sfinţia Sa ştie să pescuiască şi să vrăciuască sufletele tinerilor. Mai ales prin mijloacele moderne de informare. Prin care aceştia mai mult ca oricând sunt infectaţi de morbul necredinţei şi al nepăsării.

Părintele Octavian a izbutit să întoarcă la credinţă o bună parte a societăţii noastre culte. A intelectualităţii educate în spiritul ateismului ştiinţific, deşi ne spune răspicat:

– Credinţa nu este un element care se impune, ci o liberă alegere!

Ca un amator de poezie ce este, a făcut studii şi la Facultatea de Litere a USM. Deschizând noi specializări. Precum Studii filologice şi spiritualitate creştină. Prin care să-i atragă şi pe intelectuali la adevărata credinţă. Afirmând că „Omul simplu crede şi nu cercetează, dar omul învăţat ajunge la nişte convingeri prin studii, căutare, diverse frământări lăuntrice”.

Părintele Octavian îşi urmează vocaţia cu tenacitate. Se străduieşte să înmulţească toţi talanţii ce i-au fost daţi. Ştiind prea bine că i se va cere mult. Pentru că mult i s-a dat.

Iar noi, contemporanii Sfinţiei Sale, ne bucurăm că avem în mediul nostru o personalitate teologică multiplă. Suntem încântaţi de performaţele-i ştiinţifice. De profunzimea-i discursurilor. De predicile-i pătrunzătoare şi pline de învăţătură. De bunătatea-i sufletească. Care ne atrage ca un magnet.

La acest popas aniversar, părinte, Vă dorim din toată inima multe bucurii duhovniceşti.

Sănătate şi puteri să Vă dea Bunul Dumnezeu ca să realizaţi cât mai multe din tot ce Vi s-a dat.

La mulţi ani!

 

Cu profundă evlavie şi recunoştinţă,

Lidia CODREANCA