„Au şansa să existe ţările care au mai mult Dumnezeu”

Nicolae Dabija

E a doua oară când am fost invitat în parohia Sălcuţa din zona Botnei. Cred că e una dintre puţinele comunităţi religioase unde e atâta viaţă.

Am fost întâmpinat la biserică de către slujitorii satului. Paradoxal, într-o modestă localitate, activează doi preoţi Grigore şi Nicolae Jelihovschi, precum şi doi diaconi. Nu doar slujesc, dar cu adevărat activează, şi, de rând cu ei, sunt implicate în acest proces al creşterii şi formării duhovniceşti şi preotesele.

De asemenea rar unde poţi găsi o astfel de conexiune între Biserică şi Şcoală. Când o asculţi pe doamna director al şcolii din sat, ai impresia că e un teolog, un misionar – nu vorbeşte, dar propovăduieşte. Aşa am descoperit-o pe directoarea Liuba Sănduţă-Pleşca împreună cu peste treizeci de elevi care se rugau cântând şi repetând în biserică. Erau foarte cuminţi şi ascultători în faţa preotului-dirijor Nicolae, care ştie să-i îndrume, să-i încurajeze… să le cultive dragostea.

Acest lucru îl face de două decenii şi la Sălcuţa se predă Religa la toate clasele. De rând cu părintele Nicolae toţi slujitorii mai tineri cu preotesele sunt în şcoală. Fiecare cu ascultarea şi disciplina sa, însă toţi în acelaşi duh al credinţei şi al dragostei dreptmăritoare.

Nu ştiu unde mai poţi vedea atâtea iniţiative şi activităţi legate de Biserică şi instituţia de învăţământ. De ani buni activează un teatru pentru copii, un cor deosebit, centru pentru misionari, o asociaţie a tinerilor, un ONG, bibliotecă, capelă şi, de rând cu acestea, atâtea participări la festivale, concursuri…

Această întâlnire m-a încurajat nespus de mult şi mi-a confirmat ideea că doar prin credinţă vom depăşi toate neputinţele noastre, prin ea vom reveni la normalitate, la lumină.

Neamul nostru tocmai astfel a înfruntat greutăţile, ispitele, prigoana… Să ne punem nădejdea în Cel de Sus, să rămânem în credinţa stămoşilor noştri, deci în Adevăr, şi vom rezista.

Trebuie să facem ordine şi să reconectăm cele trei instituţii vitale ale societăţii – Biserica, Familia, Şcoala. Doar prin această simbioză vom reuşi să schimbăm lucrurile. Satul Sălcuţa este o dovadă vie!

În ultimii ani din mai multe părţi ale republicii vin şi ecouri pozitive, că prin sate nu e doar dezmăţ, beţie…, dar mai e şi rugăciune, arde flacăra credinţei. Asta ne încurajează şi ne dă speranţe că mai suntem vii, că ne vom ridica, că nu vom dispărea…

Preot Octavian MOŞIN