Credincioșii originari din republica noastră, stabiliți în orașele Trento și Rovereto din nordul Italiei, sunt păstoriți de către părintele Ioan Grebănosu, care până atunci și-a dus ascultarea sacerdotală în s. Sadâc, r. Cantemir.

Acum 7 ani, un grup de credincioși din or. Trento au solicitat un preot ortodox, pentru ca ulterior acesta să fie desemnat în persoana părintelui Ioan.

Nu a fost deloc ușor pentru părinte, ca după 15 ani de slujire, împreună cu soția și trei copii, să se stabilească într-o țară străină, unde nu-i nici casă, nici masă, unde ești printre străini și limba îți este un obstacol.

Iată câtve gânduri ale părintelui Ioan, pe  care le-a împărtășit în urma vizitării parohiei ”Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Rovereto, în care își duce ascultarea:

”Sunt o persoană destul de emotivă, care mă atașez ușor de lumea cu care comunic. Astfel, decizia de a deservi duhovnicește credincioșii din Italia a fost una destul de dificilă, presupunând ruperea de casă, rude, prieteni, enoriași…

Grea a fost și acomodarea… Luni întregi pline de neliniște sufletească…

Aici mi s-a dat să-i întâlnesc pe aceeași oameni, cu griji și neputințe, dornici de a gusta din cele sfinte.

Tot aici am descoperit un pământ fertil Ortodoxiei, Italia fiind o țară creștină și îmbibată de atâta istorie.  Este o țară cu atâția sfinți încă din primele secole, cu evenimente din istoria creștinismului și cu o deschidere față de noi, cei care am migrat din spațiul ex-sovietic.

Sute de biserici romano-catolice sunt date în folosință comunităților ortodoxe din Italia. E și cazul nostru, fiindu-ne acceptată cererea de a folosi edificiul unei mănăstiri de călugărițe.

Astfel, în scurt timp sute de moldoveni și nu doar s-au regăsit sufletește în această biserică, unde încercăm să fie aceeași atmosferă ca acasă. De rând cu amenajarea locașului, am deschis o școală de catehizare, o trapeză și chiar un beci, regăsindu-ne nu doar la o rugăciune comună, dar și la un păhar de vorbă.

Aici am simțit că sunt mult mai de folos credincioșilor decât acasă, căci este mai multă durere, e nevoie de alinare… Toate acestea mă întăresc și îmi dau speranțe că munca depusă e spre zidirea lăuntrică a multora.

La credința noastră aderă și cei de alte confesiuni, sunt numeroase familii mixte, iar prin credință îi ajutăm să fie uniți în același duh și să crească în dragoste.

Nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru pacea în toată lumea și să depunem eforturi ca oamenii să sfințească, prin viața lor, orice loc de pe acest pământ, iar astfel să se învrednicească de împărăția cerească!”

A dialogat pr. Octavian Moșin